... am uitat

... Astazi m-am pierdut din nou printre verificari de contracte, construiri de liste si completari de rapoarte si am uitat de mine. Am uitat sa imi fac exercitiul zilnic de privit si de admirat. Uitat sa observ ca afara e innorat si ca bate vantul. E racoare acum. Am uitat sa mai arunc o privire pe geamul biroului si sa salut salcia ce se agita si care a inverzit incercand sa-mi atraga atentia. Am uitat cand am iesit afara sa fumez o tigara sa inspir si sa simt aerul deschis, liber.

Am uitat ca azi ar trebui sa traiesc si sa pipai cu ochii tot ce ma inconjoara. Azi, ca si ieri si ca si maine, trebuia sa ma scufund in adancul lumii si sa gasesc alta comoara, o alta simetrie a simturilor. Trebuia sa strig macar o data si astfel sa las spiritul sa se plimbe prin mediul pe care il iubesc; sa-l iubeasca si el asa cum merita. Cu toate astea insa, am mai murit un pic ingropat intre peretii acestei fiare de beton armat si sticla, asa ca poate nu-i totul pierdut pentru ziua de astazi. Stiu ca murind un pic in fiecare zi ma transform treptat in ce ar trebui sa fiu, in ceea ce am fost nascut sa devin. Poate ca nu o sa fie un lucru bun ce o sa iasa din mine, insa macar o sa fiu impacat cu gandul ca sunt EU.

Jah Bless !