mai jos regasesti prima si ultima mea incercare de eseistica suprarealista (sau ma rog, de orice fel). sigur poate o voi continua.
7'th of june 1988, 6.30 am:
woke up. ate a banana. took a shower. picked nose. scratched ass. took a shit. ate some more. me happy.
"birdy birdy in the sky,
left a poopy in my eye
me don't care me dont'cry
me just happy cows can fly."
8.30
beauty sleep.waiting for princess charming to come and rescue me. had dream about pissing aginst the wind. me happy. woke up.
12 08' 56''
ate a peach. a yummy riped juicy fluffy peach. after that popped a cherry. felt good on brown sugar, enjoyed the mexicana, got friendly with my friend, Mary. a sweet gal. life suks. me just wanna blow it all. me is not need nobody. me happy as I am now. need no friends to anoy me. me wants alone. kiddin'. :) ;) . "life is good, and life is funny but I'll fuck with you for money if you want to have a brother jump in bed and fuck your ..." me dont wanna say no more. bye!!! LIFE IS PEACHY
S-a intreat cineva vreodata de ce zboara animalele? eu as spune pentru ca sunt proaste si nu beau vodca. E buna vodca si bautura in general dar numai daca faci excese. La fel si cu toate celelalte alte cele. Baba care si-a pierdut calul il cauta in continuare. Eu am incercat sa-i spun ca l-a pierdut definitiv insa ea nu a vrut sa ma asculte. O tine intr-una pe a ei. A naibi curva batrina cum pacaleste ea pe toata lumea...
Ce usor iti vine inspiratia si ce usor pleaca. Tocmai era sa o pierd pentru ca o voce care ma enerveaza la culme prin ascutimea cu care e zamislita din plamanii obositi si uzati de tutun ai surorii mele. Nu mi se intimpla des dar acum am chef sa beau. De ce? nu stiu, dar am un chef nebun de tarie, de bere, de excese, de femei, de toate. M-am intalnit cu baba. Tocmai fusese la preot sa se spovedeasca, si s-a intors cu o durere de spate care zicea ea ca o omoara. Ciudat. Eu am vazut-o miscand. Ce minciuni mai spun oamenii doar pentru a atrage atentia. Parca sunt nebuni cu totii!!! Eu unul nu mai suport. Stiti ce ma intreb eu inca de cind eram copil? De ce m-am nascut in Romania? De ce eu? Sau mai bine zis de ce noi? Si mai ales, de ce acum, in vremurile astea? Cred ca si daca ar fi sa aflu raspunsurile la toate intrebarile mele, raspunsul la intrebarea asta ar fi cred eu ultimul pe care l-as afla. Carti de vizita, filosofi, scriitori, evrei, nazisti, americani, englezi, japonezi, italieni, spanioli, presedinti, preoti, politisti, automobilisti, bancheri, laptopuri, beton, asfalt, huni, bani, curve, prosti, femei batutute in cap si idioate, barbati idioti, gropi, pisici, autobuze, zgomot, manele, cacanari, poponari, apa calda, gaze naturale, mancare semipreparata, calculatoare, tigari, dischete, parinti posesivi, copii cretini, glume, televizor, hartie igienica, pizza, guma de mestecat, pantofi, feline proaste, papuci de casa, mormaieli, caldarari, batrani senili care se pisa pe ei, cersetori handicapati, studenti cu ifose, turbati, verdeata, pustoice proaste, internet, goane dypa bani, fum, politicieni, munca in zadar, portofele, aurolaci, tampiti care se vor a fi mari destepti, actori de duzina, dulciuri, motare, blocuri, crime, boxe, tunete, muzica, PLASTIC, fals, manageri, asistenti, doctori, muncitori, hienele de oras, oamenii roz, oamenii cutie, avorturi, babe fatatoare, viagra, prunci, amenzi, sex, bigamie, prefacatorie, minuni, informatii, vize, granite, recolte, an, afaceri, salariu, beculete, butoane, led-uri, prieteni, For Help, Press F1, existenta, oameni, cautare extraterestrii, cosmos, morti , dezastre, stiri proaste, andreea esca vita.
VIATA
Urasc chilotii. Ma strang, si sunt foarte incomozi. Prefer boxerii; asta inseamna libertate de miscare. "Cit ma bucur sa te vad", a zis calul dupa ce m-am intalnit cu el pe o alee. "Ia zi... ma mai cauta curva aia fara dinti? Sa stii ca m-am suparat tare rau pe ea... Asta sa-i zici cand te mai vezi cu ea. Bine? Acu zi si tu nu am dreptate? pai daca erai tu in locul meu, nu ai fi facut si tu la fel? Pai sa-mi faca mie una ca asta?... E normal? Ce daca am uitat unde mi-a facut prima oara o felatie? pai sunt atitea babe cu care am facut sex oral... ce... le mai tin eu minte pe toate? ar fi banal daca as face-o. Parerea mea. degeaba ma cauta ea acuma. Eu imi caut si o sa-mi gasesc o alta baba. Asta nu-mi mai place de mult. Mult zgomot pentru nimic. Dai o vodca? Sau un rom? Hai macar o bere. Ce bine ca te vad. M-a inebunit baba aia la cit umbla dupa mine. Nici eu nu stiu unde sa ma mai ascund. A incercat odata sa ma ascund intr-o debara, pentru ca baba e alergica la muraturi, mai ales la alea in otet. Dar era cit pe ce sa ma gaseasc atunci cind am stranutat din cauza mirosului de gem. Iritant mai e. Eh... mersi pentru rom si pentru vodca. Las ca dai berea altadata, cind voi avea si eu bani. Ma duc sa-mi caut alta baba. Aia manca prea mult iaurt cu rom si stiam ca daca as mai fi stat mult cu ea, intr-un final avea sa ma ruineze. hai ca am plecat. Pa!" Am auzit un zvon cum ca ar fi murit calul dupa ce un copil l-ar fi strigat din toate puterile cu numele de Picachu. Calul avind alergie la pochemoni si mai ales la picachu, a cedat nervos si a cazut inconstient cu capul in coasa unei morti care se intampla sa treaca pe acolo in interes de serviciu. In circumstante normale, calul l-ar fi mancat pe copil, mai ales ca era ora pranzului, iar el nu mai mancase de vreo juma de ora, lucru foarte grav in societatea cabalinelor, aproape de neconceput. Unii spun ca acel copil ar fi avut noroc.
Minune!!! NU a inviat calul. Si eu care ma speriasem degeaba. Asa sunt eu norocos din fire. Am primit o vizta de curnd de la cei din Agentia Pentru Persecutia Cetateanului. Au venit la mine doi indivizi imbracati in niste impermeabile verzi avand pe dedesubt doar cite o pereche de slip-uri tanga roz respectiv turcoaz. Si-au cerut scuze ca s-au prezentat intr-o tinuta atit de oficiala, si mi-au propus sa aleg intre a fi speriat sau a purta o discutie calma, poate chiar amicala cu ei. Am ales prima varianta, pentru ca nu mai fusesem speriat de mult. Atunci ei mi-au raspuns ca asta nu se poate, deoarece ei ar fi cam obositi, si indispusi, si ca ar fi mai bine sa lasam pe altadata treaba cu speriatul. Apoi m-au informat ca pe cartea mea de persecutie scrie ca nu am fost persecutat decit o singura data de cind am indeplinit varsta majoratului de persecutare, adica 7 ani, si ca ar fi bine sa fac ceva in legatura cu asta. In cazul in care nu gasesc pe cineva care sa ma persecute in urmatoarele 15 zile lucratoare, Agentia va desemna o persoana din oficiu care sa ma persecute contra cost. In zadar am incercat sa le explic si sa le demonstrez ca eu ma autopersecut, in concluzie nemaiavand nevoie de altcineva care sa ma persecute. Nu au vrut sa inteleaga. Ei o tineau intr-una ca statul e singurul care poate decide cind un om e persecutat, ca acel om nu se poate autopersecuta si ca in cazul in care individul nu gaseste pe nimeni care sa-l persecute, statul (ca un bun protector al valorilor morale si al cetateanului) se angajeaza in persecutarea lui. In momentul acela am simtit cum incep sa inteleg in sfarsit caile incilcite ale sistemului, si a modului in care el reuseste sa faca dreptate. Deci, ce rost are sa imi bat eu capul cu persecutia mea, cind pot gasi pe altcineva care sa o faca pentru mine? Lumina! Agentii vazind ca am inteles in sfarsit inefcienta autopersecutiei, si-au cerut scuze pentru deranj, mi-au strins mana felicitandu-ma, si au iesit imbratisati pe usa casei mele, facandu-si unul altuia complimente pentru reusita.
Acum, ferm decis sa-mi gasesc un persecutor am iesit la o plimbare prin coronamentele copacilor de pe bulevard. Acolo auzisem eu ca ar fi cel mai bun loc sa gasesti un persecutor adecvat cerintelor pietei, si aprobat de APPC. Si cum ma plimbam eu tot uitandu-ma dupa oameni si certandu-ma cu ciorile care amenintau cu politia pentru incalcarea proprietatii private, ma intalnesc cu baba stirba care inca mai cauta calul. Probabil ca nu auzise inca nimic de soarta calului sau drag. Evident ma intreba daca nu i-am vazut calul. Atunci eu i-am propus un targ: eu ii ziceam ce stiam de cal iar ea in schimbul informatiilor primite trebiua sa devina persecutorul meu legal. Am cazut de acord si in privinta detaliilor apoi i-am spus ca prietenul ei calul a murit in niste imprejurari fericite lipsite de orice complicatii, foarte rapid si fara durere. S-a bucurat cand a auzit ca a murit usor calul, iar pina sa incepem persecutia mi-a propus sa mergem sa bem o bere cu aroma de banane. Eu i-am raspuns ca imi place ideea dar ca nu-mi place cu aroma de banane pentru ca-mi provoaca gaze. A fost de acord sa imi iau orice imi place de baut, dar numai atit cit ii permit economiile si pensia ei de veteran de razboi. M-am limitat astfel la un coniac.
ca sa vezi...
Nu mai exista pic de nesimtire pe lumea asta! Sunt de-a dreptul indignat. In autobuzul care duce catre catacombe un tanar s-a ridicat de pe scaun si a oferit locul unui batran care a acceptat bucuros serviciul junelui. O asemenea fapta e demna de arest pentru conduita potrivita a unui tanar fata de un domn in etate. Dar trecem peste. Socat de o asemenea purtare, am vrut sa dau un exemplu celor de fata, si la urmatoarea oprire am pus piedica unei femei oarbe, care cazind pe scari si-a sfasiat fusta de celofan, pe care o imprumutase de la o verisoara, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu din strigatele ei. Cei prezenti in autobuz au inceput sa strige revoltati la mine, dar toti stiam ca asta este urmarea unei actiuni bine indeplinite. Numai un porc ce se intorcea de la piata incarcat de pungi de fasole verde afumata a ramas indiferent la tot ce se intampla. Pot spune ca m-a jignit chiar, prin atitudinea lui. De aceea l-am urmarit cind a coborat, ferm decis de a-i cere explicatii pentru purtarea lui. Cind l-am intrebat de ce nu s-a manifestat in nici un fel la ce se intamplase el mi-a raspuns ca nu a putut deoarece se gandea la copiii lui, si la cum sa prepare fasolea verde afumata pe care o cumparase la un pret "de nimic", dupa cum s-a exprimat, si ca isi cere scuze ca nici macar nu a grohait, in semn de dispret. Mi-a promis insa ca va inainta o plangere la Agentia Pentru Dezonorare Publica pentru a se atutodenunta si astfel pentru a fi dezonorat in public. I-am multumit pentru faptul ca m-a scutit de un drum pe ziua de azi, si ca sper sa ne mai intalnim, in cazul in care nu reusesc sa ajung la timp la dezonorarea lui publica.
Mi-am luat ramas bun de la porc si apoi fiecare a plecat in directia sa, la un moment dat drumurile noastre intersectandu-se la hala de carne unde eu ma dusesem sa cumpar niste pulpe de miel cu gindul ca vine Pastele si ca eu nu facusem nici o pregatire inca. Numai ca nu am mai gasit miel si am cumparat carne pentru carnati si toba, astfel schimband sarbatorirea Pastelui cu sarbatorirea Craciunului. Nu avea rost sa irosesc carnea. Dupa aceea mi-am adus aminte ca nu-mi place Craciunul pentru ca mi-e frica de Mos Craciun. Singura solutie pentru mine acum era de a imi serbez ziua de nastere, ceea ce e bine pentru ca devin depresiv. Asa ca am schimbat la o casa de schimb alimentar carnea pe un tort si astfel mi-am asigurat o petrecere de ziua mea. Am invatat pentru acest eveniment si poezii, numai ca amnezia de care sufar m-a impiedicat sa le tin minte mai mult de o zi, sase ore si douazeci si cinci de minute. Mi-am invitat toti prietenii imaginari pe care i-am gasit disponibili (cei adevarati ma enerveaza), am cumparat iaurt, bere, si acid, si am incins o petrecere care a durat pana cind am adormit cu totii jucand matelele incurcate si mima. Si uite asa au trecut Pastele, Craciunul si ziua mea de nastere, de parca nici nu ar fi fost.
Fuckin' disaster!!!
Era sa uit geamul de plasa deschis. Ultima oara cind am facut asta mi-a intrat in camera un politist care incerca sa ma convinga de bunatatea cu care isi trateaza el clientii. A fost foarte obositor, mai ales ca dupa ce a intrat el, a mai venit si un comis-voiajor care incerca sa covinga politistul sa cumpere o pereche de catuse cu inchidere centralizata, sistem de alarma si operate printr-un sistem wirreless, nou, ultimul racnet in materie. Noroc cu fantoma calului care a venit in vizita si i-a pus pe fuga, altfel as mai fi stat mult si bine sa ma uit la cei doi care se certau pe tema "care e cel mai bun sistem de operare? Linux sau Windows?''.
Asadar cei doi au fugit cind au vazut fanoma calului deoarece era foarte neingrijita si murdara, si se parea ca ar putea raspandi chiar epidemii. De aceea, au zis ca e mai bine sa nu riste si sa fuga cat mai repede, pentru a nu se infecta cu cine stie ce boala. Bucuros de vizita fantomei, am stat de vorba pana seara tarziu si am aflat ca baba stirba si curva s-a sinucis pentru a deveni si ea fantoma, si astfel sa fie alaturi de calul pe care il iubeste atit de mult. Acum iata-ma din nou in situatia de a nu mai avea un persecutor legal. Dar m-am hotarit ca de data asta sa las statul sa-mi caute un persecutor de incredere, tocmai pentru a evita astfel de situatii. Statul in marinimia lui mi-a si gasit un persecutor, un batran pensionat pe caz de inadaptare la activitatile muncii. E un batranel, foarte bun persecutor, care isi face foarte bine treaba, el gasind orice motiv pentru a te persecuta. E un sentiment minunat sa stii ca ai pe cineva care are grija sa te persecute mai ales daca are recomandari bune din partea APPC si a statului.
Unul din motivele pentru care ma persecuta acest batran, era ca nu stiu sa trag apa la closet. Am negat acest fapt, mai ales ca eu stiu sigur ca am inceput sa trag apa de la varsta de cinci ani si noua luni, cind am fost nevoit sa fac asta pentru a ascunde calul de parintii mei, care-l credeau a fi rau voitor, si despre care mai credeau ca ma invata sa fumez, activitate rezervata sugarilor care au fost nascuti cu dificultate. Fumatul ii calma, mai ales cind aveau de dat cite un examen.
Sunt fericit ca mi-am mai descoperit o placere.
Imi place sa vad femeile pe care le iubesc, plangand. Descoperirea a avut loc intr-un colt al patului meu, un loc foarte aglomerat si des tranzitat de negustorii care intra la schimbul de noapte, de studente ratacite in biblioteci si de tot felul de oameni cu diferite ocupatii si de toate rasele. Tocmai ma pregateam sa ma culc, cand deodata in pat sare iubita mea. In semn de apreciere ca s-a gandit la mine am vrut sa facun gest frumos si sa ii sarut calcaiul, insa ea s-a speriat si si-a retras repede piciorul, astfel ranindu-si mandria, pe care de altfel si-o apara cu multa duritate si perseverenta.
Cand si-a dat seama ca are mandria ranita, ea a inceput sa planga in hohote si sa blesteme ziua in care randunelele si-au facut cuib in casa ei.
Eu am incercat s-o linistesc spunandu-i ca nu-i ceva personal, si ca randunelele isi fac des cuib in casele oamenilor.
Nu am calmat-o deloc. Apoi dandu-ma un pas inapoi, am observat cum ca lumina care se reflecta in faianta de pe perete, o inconjura pe prietena mea intr-o ceata grea care-i apasau pleoapele, facind-o sa planga mai mult.
Nimic nu mi s-a parut apoi mai distractiv si mai placut decat a vedea o fata, ce-i drept, putin frumoasa si cam naiva, plangand cu sughituri. Era de-a dreptul magnific cum atita pasiune poate iesi dintr-o fiinta umana.
MINUNAT. Imediat am si fugit la Biroul de Inventii si Brevetari, pentru a inregistra aceasta noua placere ca fiind a mea. Dar am avut ghinion: era deja inregistrata pe numele altui barbat, inca din 1906. Am aflat de la functionarul care se ocupa cu inregistrarile, cum ca fiecare barbat are aceasta placere, dar le e jena sa recunoasca.
M-am hotarat sa fac o desoperire epocala. De aceea mi-am facut o programare la Ministerul Descoperirilor Mai Mult Sau Mai Putin Importante.
Ajuns acolo am intrat in vorba cu un prescolar care avea aceleasi intentii ca si mine. Vroia sa descopere metoda contraceptiva perfecta, deoarece nu mai vroia ca si alti prescolari sa ajunga in situatia de a nu se dori in viata.
Eu ma gandeam sa fac o descoperire care sa revolutioneze piata artificiilor cu scantei mov, si pe cea a atacurilor de cord si a celor cerebrale, insa cind am intrat in audienta mi s-a spus ca inca nu sunt destul de putred si in plus de asta, nu am destule puncte in carnetul de persecutii. M-am resemnat, si mi-am propus sa ma intorc atunci cind voi avea destule puncte si voi fi indeajuns de putred.
Cind am iesit de la minister m-am intalnit cu calul, acum reincarnat intr-o vitica de toata frumusetea. Zicea ca asteapta sa se reincarneze si baba, ca apoi sa o ia de la capat cu iubirea lor. Mi-a povestit atunci cit de bine e sa fi fantoma, si ca intr-un fel ii pare rau ca nu a putut sa stea mai mult in starea aceea, pentru ca era chiar amuzant sa furi palariile din cuierele oamenilor.
A inceput sa ma cam doara capul. Si pe deasupra ma mai si mananca. Aseara cind am vrut sa dorm, l-am prins pe Mos Ene, si am facut un imens scandal pentru ca incerca sa-mi adoarma ratiunea. Dupa ce l-am batut zdravan cu o cana de ceai in cap, l-am obligat sa resusciteze toate ratiunile pe care le adormise in seara aceea. La inceput a refuzat, insa, cind a vazut ca am inceput sa-l lovesc si cu marioneta de ventriloc mi-a promis ca va face tot ce ii cer numai cu conditia sa il lovesc si cu o fata de perna. Mi s-a parut ciudat ca nu a vrut sa-l lovesc cu o perna intreaga, dar pana la urma am acceptat, si ca sa fiu o gazda buna l-am mai lovit si cu piciorul in tampla, doar pana cind a inceput sa-i curga sangele pe nas. Apoi l-am somat cu arbaleta iar el s-a pus pe treaba.
Din nou am trait satisfactia unui lucru bine indeplinit. Ca sa sarbatoresc am inceput sa-mi incalcesc parul si sa-i fac noduri. S-a bucurat foarte mult, si de fericire a promis ca o sa scape de matreata. Am apreciat gestul, cu toate ca eu nu am matreata, iar parul deloc.
Nimeni nu stie de ce s-a inecat aseara o catelusa insarcinat in luna a patra cu tripleti. Se zvoneste a fi o crima pasionala intre amanti. Se zice ca aceasta catelusa pe nume Maricica Bubu, si-a inselat concubinul cu un stalp de telegraf, vecin si bun prieten cu cei doi. Catelul suspectat de crima a disparut insa in jungla cu pretextul ca se retrage in sihastrie pentru a medita.
Nebunii ma enerveaza la culme si nu mai suport. Sa zica cineva ca nu e asa, si eu o sa-i dau dreptate. De aceea daca are cineva ceva de spus , ma gaseste cocotat intr-un cuib de pokemoni (asta ca sa-i faca in ciuda calului care desi reincarnat in vitica tot a ramas alergic la picachu).
Tocmai am aflat ca nu se mai fabrica arbalete semiautomate de 9 mm. Am aflat exact cind eram ferm in privinta deciziei de a-mi cumpara una pentru a iesi la vanatoare de vise ude. Acum a inceput sezonul lor. Bineinteles ca prietena mea nu e de acord si asta a facut-o sa planga. Pesemne ca stie ce-mi place. Ea zice ca e de datoria femeii sa vaneze vise ude pe care sa le daruiasca apoi iubitului. Eu i-am spus insa ca e o experienta care mi se pare interesanta si pe care as vrea sa o traiesc pe cont propriu. Ea a inteles si s-a oprit din plans, lucru ce pe mine m-a intristat intr-atit incat am inceput sa plang si eu, insa ea m-a ignorat si apoi m-a parasit pe motiv ca sunt prea teatral si ca sunt ingamfat, si ca deasemenea fac abuz de functia plansului.
M-am resemnat si am pornit inspre Biroul de Migrare a Prieteniei sa mi se desemneze o prietena din partea statului. Sunt hotarat sa ma incredintez Sistemului deoarece se pare ca eu sunt incapabil sa am grija de mine. Dupa ce am rezolvat la BMP m-am dus la carciuma iar noua mea prietena s-a dus acasa ca sa ma astepte cu masa pusa si sa se prefaca ingrijorata. Ajuns la carciuma, am constatat cu stupoare ca nu mi se mai da coniac, nu pentru ca ar avea cineva ceva cu mine, dar nu mai au in stoc. Motivul: baba reincarnata intr-un cuc albastru a baut tot impreuna cu prietena ei vitica. Asta de bucurie ca s-au reantalnit in carne si oase. Pentru fericirea lor am baut si eu apa de burete cu creta in speranta ca voi face febra si ca voi avea vedenii. Dupa ce am iesit de la carciuma am plecat la gradina zoologica cu gandul de a vizita rudele pe cale de disparitie. S-au bucurat tare cand m-au vazut, mai ales ca acum eram persecutat cu acte in regula. De feicire am inceput sa ne certam, iar spre deliciul tuturor vizita s-a incheiat cu doua spitalizari in stare grava a unor veri, si cu un dosar penal pentru un unchi, care nu a repesctat regimul batailor interfamliale omitand din schema pe fiul sau mai mic.
Dupa ce am plecat din vizita, m-am oprit pentru putin timp in parc unde am petrcut cam o ora culegand saci de gunoi deoarece aveam de gand sa-mi construiesc o casa ecologica din par de omida. Restul zilei mi l-am petrecut culegand scamele din buric pe care mi le indesase fosta mea iubita, ca semn de protest la cruzimea fata de animalele din desert.
Veste buna: a nascut vitica. Progenitura a venit in forma unui cuc de pendula purpuriu care si-a luat numele de Costica. Inca o data misterioasele cai ale naturii au dat dovada de sincronizare cu dorintele fiintelor. Fericitul tata, de bucurie a plecat beat la postul de politie unde s-a predat pentru savarsirea crimei de paternitate. Acuzatiile pe care si le-a adus sunt atat de nemiloase incat bietul politist care era de serviciu a izbucnit in plans si a inceput sa-si reproseze ca nu e si el tata de cuc de pendula.
Am strans pana acum o sacosa de BILLA de scame din buric plus o punguta de par de pe burta pe care l-am dat jos deoarece nu se mai poarta (mie imi place sa fiu la moda si sa tin pasul cu timpurile care se schimba). Intentionez ca din ce am strans pana acum sa-mi construiesc un mausoleu alb, identic cu Taj Mahal-ul, numai ca la o scara mai redus cu vreo doi toli.
Entuziasmat de planul meu am informat toti cunoscutii ca voi imparti topoare in cap maselor agitatoare, ca sa nu fiu singurul entuziast din tara. Si cat de mult iubesc eu poporul asta... O data am incercat sa fac chiar o donatie! Am vrut sa-mi donez toate organele de prisos, insa poporul de aur(cum imi place sa-l numesc) nu a acceptat deoarece era o dovada de marinimie prea mare pentru ei, si ca daca cineva ar face asta, atunci ei s-ar vedea nevoiti sa se sinucida. Speriat ca nu cumva sa-mi pierd poporul am renuntat la donarea de organe. Ca sa le multumesc pentru faptul ca m-au imiedicat sa fac ceva atat de groaznic, am aranjat ca fiecare dintre cetateni sa aiba parte de cite o sedinta de persecutie ca pe vremuri, cind a persecuta insemna totusi ceva.
Mi-am cumparat o burta noua. Este un model nou scos pe piata cu fermoar de rezerva si suport pentru halba de bere. Ca optiune am montat si ABS plus inca un suport pentru paharele de tarie. La vederea noii mele burti, prietenii mei imaginari au inceput sa aplaude iar unul dintre ei pe nume Jambo a tinut si un discurs, promitandu-mi ca in necrologul meu de saptamana viitoare sa spuna si cat de mult iubeam eu tehnologia. Jambo e un bun prieten de-al meu, un negru pitic cu caciula de piele de camila foarte bine stransa pe cap cu sfoara de nailon. Pe corp si-a sculptat inca de mic copil imagini cu familia lui pe care s-a vazut nevoit sa o paraseasca atunci cand s-a lasat cumparat de mine cu scopul de a fi batut in zdravan in cap la petreceri.
...
7'th of june 1988, 6.30 am:
woke up. ate a banana. took a shower. picked nose. scratched ass. took a shit. ate some more. me happy.
"birdy birdy in the sky,
left a poopy in my eye
me don't care me dont'cry
me just happy cows can fly."
8.30
beauty sleep.waiting for princess charming to come and rescue me. had dream about pissing aginst the wind. me happy. woke up.
12 08' 56''
ate a peach. a yummy riped juicy fluffy peach. after that popped a cherry. felt good on brown sugar, enjoyed the mexicana, got friendly with my friend, Mary. a sweet gal. life suks. me just wanna blow it all. me is not need nobody. me happy as I am now. need no friends to anoy me. me wants alone. kiddin'. :) ;) . "life is good, and life is funny but I'll fuck with you for money if you want to have a brother jump in bed and fuck your ..." me dont wanna say no more. bye!!! LIFE IS PEACHY
S-a intreat cineva vreodata de ce zboara animalele? eu as spune pentru ca sunt proaste si nu beau vodca. E buna vodca si bautura in general dar numai daca faci excese. La fel si cu toate celelalte alte cele. Baba care si-a pierdut calul il cauta in continuare. Eu am incercat sa-i spun ca l-a pierdut definitiv insa ea nu a vrut sa ma asculte. O tine intr-una pe a ei. A naibi curva batrina cum pacaleste ea pe toata lumea...
Ce usor iti vine inspiratia si ce usor pleaca. Tocmai era sa o pierd pentru ca o voce care ma enerveaza la culme prin ascutimea cu care e zamislita din plamanii obositi si uzati de tutun ai surorii mele. Nu mi se intimpla des dar acum am chef sa beau. De ce? nu stiu, dar am un chef nebun de tarie, de bere, de excese, de femei, de toate. M-am intalnit cu baba. Tocmai fusese la preot sa se spovedeasca, si s-a intors cu o durere de spate care zicea ea ca o omoara. Ciudat. Eu am vazut-o miscand. Ce minciuni mai spun oamenii doar pentru a atrage atentia. Parca sunt nebuni cu totii!!! Eu unul nu mai suport. Stiti ce ma intreb eu inca de cind eram copil? De ce m-am nascut in Romania? De ce eu? Sau mai bine zis de ce noi? Si mai ales, de ce acum, in vremurile astea? Cred ca si daca ar fi sa aflu raspunsurile la toate intrebarile mele, raspunsul la intrebarea asta ar fi cred eu ultimul pe care l-as afla. Carti de vizita, filosofi, scriitori, evrei, nazisti, americani, englezi, japonezi, italieni, spanioli, presedinti, preoti, politisti, automobilisti, bancheri, laptopuri, beton, asfalt, huni, bani, curve, prosti, femei batutute in cap si idioate, barbati idioti, gropi, pisici, autobuze, zgomot, manele, cacanari, poponari, apa calda, gaze naturale, mancare semipreparata, calculatoare, tigari, dischete, parinti posesivi, copii cretini, glume, televizor, hartie igienica, pizza, guma de mestecat, pantofi, feline proaste, papuci de casa, mormaieli, caldarari, batrani senili care se pisa pe ei, cersetori handicapati, studenti cu ifose, turbati, verdeata, pustoice proaste, internet, goane dypa bani, fum, politicieni, munca in zadar, portofele, aurolaci, tampiti care se vor a fi mari destepti, actori de duzina, dulciuri, motare, blocuri, crime, boxe, tunete, muzica, PLASTIC, fals, manageri, asistenti, doctori, muncitori, hienele de oras, oamenii roz, oamenii cutie, avorturi, babe fatatoare, viagra, prunci, amenzi, sex, bigamie, prefacatorie, minuni, informatii, vize, granite, recolte, an, afaceri, salariu, beculete, butoane, led-uri, prieteni, For Help, Press F1, existenta, oameni, cautare extraterestrii, cosmos, morti , dezastre, stiri proaste, andreea esca vita.
VIATA
Urasc chilotii. Ma strang, si sunt foarte incomozi. Prefer boxerii; asta inseamna libertate de miscare. "Cit ma bucur sa te vad", a zis calul dupa ce m-am intalnit cu el pe o alee. "Ia zi... ma mai cauta curva aia fara dinti? Sa stii ca m-am suparat tare rau pe ea... Asta sa-i zici cand te mai vezi cu ea. Bine? Acu zi si tu nu am dreptate? pai daca erai tu in locul meu, nu ai fi facut si tu la fel? Pai sa-mi faca mie una ca asta?... E normal? Ce daca am uitat unde mi-a facut prima oara o felatie? pai sunt atitea babe cu care am facut sex oral... ce... le mai tin eu minte pe toate? ar fi banal daca as face-o. Parerea mea. degeaba ma cauta ea acuma. Eu imi caut si o sa-mi gasesc o alta baba. Asta nu-mi mai place de mult. Mult zgomot pentru nimic. Dai o vodca? Sau un rom? Hai macar o bere. Ce bine ca te vad. M-a inebunit baba aia la cit umbla dupa mine. Nici eu nu stiu unde sa ma mai ascund. A incercat odata sa ma ascund intr-o debara, pentru ca baba e alergica la muraturi, mai ales la alea in otet. Dar era cit pe ce sa ma gaseasc atunci cind am stranutat din cauza mirosului de gem. Iritant mai e. Eh... mersi pentru rom si pentru vodca. Las ca dai berea altadata, cind voi avea si eu bani. Ma duc sa-mi caut alta baba. Aia manca prea mult iaurt cu rom si stiam ca daca as mai fi stat mult cu ea, intr-un final avea sa ma ruineze. hai ca am plecat. Pa!" Am auzit un zvon cum ca ar fi murit calul dupa ce un copil l-ar fi strigat din toate puterile cu numele de Picachu. Calul avind alergie la pochemoni si mai ales la picachu, a cedat nervos si a cazut inconstient cu capul in coasa unei morti care se intampla sa treaca pe acolo in interes de serviciu. In circumstante normale, calul l-ar fi mancat pe copil, mai ales ca era ora pranzului, iar el nu mai mancase de vreo juma de ora, lucru foarte grav in societatea cabalinelor, aproape de neconceput. Unii spun ca acel copil ar fi avut noroc.
Minune!!! NU a inviat calul. Si eu care ma speriasem degeaba. Asa sunt eu norocos din fire. Am primit o vizta de curnd de la cei din Agentia Pentru Persecutia Cetateanului. Au venit la mine doi indivizi imbracati in niste impermeabile verzi avand pe dedesubt doar cite o pereche de slip-uri tanga roz respectiv turcoaz. Si-au cerut scuze ca s-au prezentat intr-o tinuta atit de oficiala, si mi-au propus sa aleg intre a fi speriat sau a purta o discutie calma, poate chiar amicala cu ei. Am ales prima varianta, pentru ca nu mai fusesem speriat de mult. Atunci ei mi-au raspuns ca asta nu se poate, deoarece ei ar fi cam obositi, si indispusi, si ca ar fi mai bine sa lasam pe altadata treaba cu speriatul. Apoi m-au informat ca pe cartea mea de persecutie scrie ca nu am fost persecutat decit o singura data de cind am indeplinit varsta majoratului de persecutare, adica 7 ani, si ca ar fi bine sa fac ceva in legatura cu asta. In cazul in care nu gasesc pe cineva care sa ma persecute in urmatoarele 15 zile lucratoare, Agentia va desemna o persoana din oficiu care sa ma persecute contra cost. In zadar am incercat sa le explic si sa le demonstrez ca eu ma autopersecut, in concluzie nemaiavand nevoie de altcineva care sa ma persecute. Nu au vrut sa inteleaga. Ei o tineau intr-una ca statul e singurul care poate decide cind un om e persecutat, ca acel om nu se poate autopersecuta si ca in cazul in care individul nu gaseste pe nimeni care sa-l persecute, statul (ca un bun protector al valorilor morale si al cetateanului) se angajeaza in persecutarea lui. In momentul acela am simtit cum incep sa inteleg in sfarsit caile incilcite ale sistemului, si a modului in care el reuseste sa faca dreptate. Deci, ce rost are sa imi bat eu capul cu persecutia mea, cind pot gasi pe altcineva care sa o faca pentru mine? Lumina! Agentii vazind ca am inteles in sfarsit inefcienta autopersecutiei, si-au cerut scuze pentru deranj, mi-au strins mana felicitandu-ma, si au iesit imbratisati pe usa casei mele, facandu-si unul altuia complimente pentru reusita.
Acum, ferm decis sa-mi gasesc un persecutor am iesit la o plimbare prin coronamentele copacilor de pe bulevard. Acolo auzisem eu ca ar fi cel mai bun loc sa gasesti un persecutor adecvat cerintelor pietei, si aprobat de APPC. Si cum ma plimbam eu tot uitandu-ma dupa oameni si certandu-ma cu ciorile care amenintau cu politia pentru incalcarea proprietatii private, ma intalnesc cu baba stirba care inca mai cauta calul. Probabil ca nu auzise inca nimic de soarta calului sau drag. Evident ma intreba daca nu i-am vazut calul. Atunci eu i-am propus un targ: eu ii ziceam ce stiam de cal iar ea in schimbul informatiilor primite trebiua sa devina persecutorul meu legal. Am cazut de acord si in privinta detaliilor apoi i-am spus ca prietenul ei calul a murit in niste imprejurari fericite lipsite de orice complicatii, foarte rapid si fara durere. S-a bucurat cand a auzit ca a murit usor calul, iar pina sa incepem persecutia mi-a propus sa mergem sa bem o bere cu aroma de banane. Eu i-am raspuns ca imi place ideea dar ca nu-mi place cu aroma de banane pentru ca-mi provoaca gaze. A fost de acord sa imi iau orice imi place de baut, dar numai atit cit ii permit economiile si pensia ei de veteran de razboi. M-am limitat astfel la un coniac.
ca sa vezi...
Nu mai exista pic de nesimtire pe lumea asta! Sunt de-a dreptul indignat. In autobuzul care duce catre catacombe un tanar s-a ridicat de pe scaun si a oferit locul unui batran care a acceptat bucuros serviciul junelui. O asemenea fapta e demna de arest pentru conduita potrivita a unui tanar fata de un domn in etate. Dar trecem peste. Socat de o asemenea purtare, am vrut sa dau un exemplu celor de fata, si la urmatoarea oprire am pus piedica unei femei oarbe, care cazind pe scari si-a sfasiat fusta de celofan, pe care o imprumutase de la o verisoara, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu din strigatele ei. Cei prezenti in autobuz au inceput sa strige revoltati la mine, dar toti stiam ca asta este urmarea unei actiuni bine indeplinite. Numai un porc ce se intorcea de la piata incarcat de pungi de fasole verde afumata a ramas indiferent la tot ce se intampla. Pot spune ca m-a jignit chiar, prin atitudinea lui. De aceea l-am urmarit cind a coborat, ferm decis de a-i cere explicatii pentru purtarea lui. Cind l-am intrebat de ce nu s-a manifestat in nici un fel la ce se intamplase el mi-a raspuns ca nu a putut deoarece se gandea la copiii lui, si la cum sa prepare fasolea verde afumata pe care o cumparase la un pret "de nimic", dupa cum s-a exprimat, si ca isi cere scuze ca nici macar nu a grohait, in semn de dispret. Mi-a promis insa ca va inainta o plangere la Agentia Pentru Dezonorare Publica pentru a se atutodenunta si astfel pentru a fi dezonorat in public. I-am multumit pentru faptul ca m-a scutit de un drum pe ziua de azi, si ca sper sa ne mai intalnim, in cazul in care nu reusesc sa ajung la timp la dezonorarea lui publica.
Mi-am luat ramas bun de la porc si apoi fiecare a plecat in directia sa, la un moment dat drumurile noastre intersectandu-se la hala de carne unde eu ma dusesem sa cumpar niste pulpe de miel cu gindul ca vine Pastele si ca eu nu facusem nici o pregatire inca. Numai ca nu am mai gasit miel si am cumparat carne pentru carnati si toba, astfel schimband sarbatorirea Pastelui cu sarbatorirea Craciunului. Nu avea rost sa irosesc carnea. Dupa aceea mi-am adus aminte ca nu-mi place Craciunul pentru ca mi-e frica de Mos Craciun. Singura solutie pentru mine acum era de a imi serbez ziua de nastere, ceea ce e bine pentru ca devin depresiv. Asa ca am schimbat la o casa de schimb alimentar carnea pe un tort si astfel mi-am asigurat o petrecere de ziua mea. Am invatat pentru acest eveniment si poezii, numai ca amnezia de care sufar m-a impiedicat sa le tin minte mai mult de o zi, sase ore si douazeci si cinci de minute. Mi-am invitat toti prietenii imaginari pe care i-am gasit disponibili (cei adevarati ma enerveaza), am cumparat iaurt, bere, si acid, si am incins o petrecere care a durat pana cind am adormit cu totii jucand matelele incurcate si mima. Si uite asa au trecut Pastele, Craciunul si ziua mea de nastere, de parca nici nu ar fi fost.
Fuckin' disaster!!!
Era sa uit geamul de plasa deschis. Ultima oara cind am facut asta mi-a intrat in camera un politist care incerca sa ma convinga de bunatatea cu care isi trateaza el clientii. A fost foarte obositor, mai ales ca dupa ce a intrat el, a mai venit si un comis-voiajor care incerca sa covinga politistul sa cumpere o pereche de catuse cu inchidere centralizata, sistem de alarma si operate printr-un sistem wirreless, nou, ultimul racnet in materie. Noroc cu fantoma calului care a venit in vizita si i-a pus pe fuga, altfel as mai fi stat mult si bine sa ma uit la cei doi care se certau pe tema "care e cel mai bun sistem de operare? Linux sau Windows?''.
Asadar cei doi au fugit cind au vazut fanoma calului deoarece era foarte neingrijita si murdara, si se parea ca ar putea raspandi chiar epidemii. De aceea, au zis ca e mai bine sa nu riste si sa fuga cat mai repede, pentru a nu se infecta cu cine stie ce boala. Bucuros de vizita fantomei, am stat de vorba pana seara tarziu si am aflat ca baba stirba si curva s-a sinucis pentru a deveni si ea fantoma, si astfel sa fie alaturi de calul pe care il iubeste atit de mult. Acum iata-ma din nou in situatia de a nu mai avea un persecutor legal. Dar m-am hotarit ca de data asta sa las statul sa-mi caute un persecutor de incredere, tocmai pentru a evita astfel de situatii. Statul in marinimia lui mi-a si gasit un persecutor, un batran pensionat pe caz de inadaptare la activitatile muncii. E un batranel, foarte bun persecutor, care isi face foarte bine treaba, el gasind orice motiv pentru a te persecuta. E un sentiment minunat sa stii ca ai pe cineva care are grija sa te persecute mai ales daca are recomandari bune din partea APPC si a statului.
Unul din motivele pentru care ma persecuta acest batran, era ca nu stiu sa trag apa la closet. Am negat acest fapt, mai ales ca eu stiu sigur ca am inceput sa trag apa de la varsta de cinci ani si noua luni, cind am fost nevoit sa fac asta pentru a ascunde calul de parintii mei, care-l credeau a fi rau voitor, si despre care mai credeau ca ma invata sa fumez, activitate rezervata sugarilor care au fost nascuti cu dificultate. Fumatul ii calma, mai ales cind aveau de dat cite un examen.
Sunt fericit ca mi-am mai descoperit o placere.
Imi place sa vad femeile pe care le iubesc, plangand. Descoperirea a avut loc intr-un colt al patului meu, un loc foarte aglomerat si des tranzitat de negustorii care intra la schimbul de noapte, de studente ratacite in biblioteci si de tot felul de oameni cu diferite ocupatii si de toate rasele. Tocmai ma pregateam sa ma culc, cand deodata in pat sare iubita mea. In semn de apreciere ca s-a gandit la mine am vrut sa facun gest frumos si sa ii sarut calcaiul, insa ea s-a speriat si si-a retras repede piciorul, astfel ranindu-si mandria, pe care de altfel si-o apara cu multa duritate si perseverenta.
Cand si-a dat seama ca are mandria ranita, ea a inceput sa planga in hohote si sa blesteme ziua in care randunelele si-au facut cuib in casa ei.
Eu am incercat s-o linistesc spunandu-i ca nu-i ceva personal, si ca randunelele isi fac des cuib in casele oamenilor.
Nu am calmat-o deloc. Apoi dandu-ma un pas inapoi, am observat cum ca lumina care se reflecta in faianta de pe perete, o inconjura pe prietena mea intr-o ceata grea care-i apasau pleoapele, facind-o sa planga mai mult.
Nimic nu mi s-a parut apoi mai distractiv si mai placut decat a vedea o fata, ce-i drept, putin frumoasa si cam naiva, plangand cu sughituri. Era de-a dreptul magnific cum atita pasiune poate iesi dintr-o fiinta umana.
MINUNAT. Imediat am si fugit la Biroul de Inventii si Brevetari, pentru a inregistra aceasta noua placere ca fiind a mea. Dar am avut ghinion: era deja inregistrata pe numele altui barbat, inca din 1906. Am aflat de la functionarul care se ocupa cu inregistrarile, cum ca fiecare barbat are aceasta placere, dar le e jena sa recunoasca.
M-am hotarat sa fac o desoperire epocala. De aceea mi-am facut o programare la Ministerul Descoperirilor Mai Mult Sau Mai Putin Importante.
Ajuns acolo am intrat in vorba cu un prescolar care avea aceleasi intentii ca si mine. Vroia sa descopere metoda contraceptiva perfecta, deoarece nu mai vroia ca si alti prescolari sa ajunga in situatia de a nu se dori in viata.
Eu ma gandeam sa fac o descoperire care sa revolutioneze piata artificiilor cu scantei mov, si pe cea a atacurilor de cord si a celor cerebrale, insa cind am intrat in audienta mi s-a spus ca inca nu sunt destul de putred si in plus de asta, nu am destule puncte in carnetul de persecutii. M-am resemnat, si mi-am propus sa ma intorc atunci cind voi avea destule puncte si voi fi indeajuns de putred.
Cind am iesit de la minister m-am intalnit cu calul, acum reincarnat intr-o vitica de toata frumusetea. Zicea ca asteapta sa se reincarneze si baba, ca apoi sa o ia de la capat cu iubirea lor. Mi-a povestit atunci cit de bine e sa fi fantoma, si ca intr-un fel ii pare rau ca nu a putut sa stea mai mult in starea aceea, pentru ca era chiar amuzant sa furi palariile din cuierele oamenilor.
A inceput sa ma cam doara capul. Si pe deasupra ma mai si mananca. Aseara cind am vrut sa dorm, l-am prins pe Mos Ene, si am facut un imens scandal pentru ca incerca sa-mi adoarma ratiunea. Dupa ce l-am batut zdravan cu o cana de ceai in cap, l-am obligat sa resusciteze toate ratiunile pe care le adormise in seara aceea. La inceput a refuzat, insa, cind a vazut ca am inceput sa-l lovesc si cu marioneta de ventriloc mi-a promis ca va face tot ce ii cer numai cu conditia sa il lovesc si cu o fata de perna. Mi s-a parut ciudat ca nu a vrut sa-l lovesc cu o perna intreaga, dar pana la urma am acceptat, si ca sa fiu o gazda buna l-am mai lovit si cu piciorul in tampla, doar pana cind a inceput sa-i curga sangele pe nas. Apoi l-am somat cu arbaleta iar el s-a pus pe treaba.
Din nou am trait satisfactia unui lucru bine indeplinit. Ca sa sarbatoresc am inceput sa-mi incalcesc parul si sa-i fac noduri. S-a bucurat foarte mult, si de fericire a promis ca o sa scape de matreata. Am apreciat gestul, cu toate ca eu nu am matreata, iar parul deloc.
Nimeni nu stie de ce s-a inecat aseara o catelusa insarcinat in luna a patra cu tripleti. Se zvoneste a fi o crima pasionala intre amanti. Se zice ca aceasta catelusa pe nume Maricica Bubu, si-a inselat concubinul cu un stalp de telegraf, vecin si bun prieten cu cei doi. Catelul suspectat de crima a disparut insa in jungla cu pretextul ca se retrage in sihastrie pentru a medita.
Nebunii ma enerveaza la culme si nu mai suport. Sa zica cineva ca nu e asa, si eu o sa-i dau dreptate. De aceea daca are cineva ceva de spus , ma gaseste cocotat intr-un cuib de pokemoni (asta ca sa-i faca in ciuda calului care desi reincarnat in vitica tot a ramas alergic la picachu).
Tocmai am aflat ca nu se mai fabrica arbalete semiautomate de 9 mm. Am aflat exact cind eram ferm in privinta deciziei de a-mi cumpara una pentru a iesi la vanatoare de vise ude. Acum a inceput sezonul lor. Bineinteles ca prietena mea nu e de acord si asta a facut-o sa planga. Pesemne ca stie ce-mi place. Ea zice ca e de datoria femeii sa vaneze vise ude pe care sa le daruiasca apoi iubitului. Eu i-am spus insa ca e o experienta care mi se pare interesanta si pe care as vrea sa o traiesc pe cont propriu. Ea a inteles si s-a oprit din plans, lucru ce pe mine m-a intristat intr-atit incat am inceput sa plang si eu, insa ea m-a ignorat si apoi m-a parasit pe motiv ca sunt prea teatral si ca sunt ingamfat, si ca deasemenea fac abuz de functia plansului.
M-am resemnat si am pornit inspre Biroul de Migrare a Prieteniei sa mi se desemneze o prietena din partea statului. Sunt hotarat sa ma incredintez Sistemului deoarece se pare ca eu sunt incapabil sa am grija de mine. Dupa ce am rezolvat la BMP m-am dus la carciuma iar noua mea prietena s-a dus acasa ca sa ma astepte cu masa pusa si sa se prefaca ingrijorata. Ajuns la carciuma, am constatat cu stupoare ca nu mi se mai da coniac, nu pentru ca ar avea cineva ceva cu mine, dar nu mai au in stoc. Motivul: baba reincarnata intr-un cuc albastru a baut tot impreuna cu prietena ei vitica. Asta de bucurie ca s-au reantalnit in carne si oase. Pentru fericirea lor am baut si eu apa de burete cu creta in speranta ca voi face febra si ca voi avea vedenii. Dupa ce am iesit de la carciuma am plecat la gradina zoologica cu gandul de a vizita rudele pe cale de disparitie. S-au bucurat tare cand m-au vazut, mai ales ca acum eram persecutat cu acte in regula. De feicire am inceput sa ne certam, iar spre deliciul tuturor vizita s-a incheiat cu doua spitalizari in stare grava a unor veri, si cu un dosar penal pentru un unchi, care nu a repesctat regimul batailor interfamliale omitand din schema pe fiul sau mai mic.
Dupa ce am plecat din vizita, m-am oprit pentru putin timp in parc unde am petrcut cam o ora culegand saci de gunoi deoarece aveam de gand sa-mi construiesc o casa ecologica din par de omida. Restul zilei mi l-am petrecut culegand scamele din buric pe care mi le indesase fosta mea iubita, ca semn de protest la cruzimea fata de animalele din desert.
Veste buna: a nascut vitica. Progenitura a venit in forma unui cuc de pendula purpuriu care si-a luat numele de Costica. Inca o data misterioasele cai ale naturii au dat dovada de sincronizare cu dorintele fiintelor. Fericitul tata, de bucurie a plecat beat la postul de politie unde s-a predat pentru savarsirea crimei de paternitate. Acuzatiile pe care si le-a adus sunt atat de nemiloase incat bietul politist care era de serviciu a izbucnit in plans si a inceput sa-si reproseze ca nu e si el tata de cuc de pendula.
Am strans pana acum o sacosa de BILLA de scame din buric plus o punguta de par de pe burta pe care l-am dat jos deoarece nu se mai poarta (mie imi place sa fiu la moda si sa tin pasul cu timpurile care se schimba). Intentionez ca din ce am strans pana acum sa-mi construiesc un mausoleu alb, identic cu Taj Mahal-ul, numai ca la o scara mai redus cu vreo doi toli.
Entuziasmat de planul meu am informat toti cunoscutii ca voi imparti topoare in cap maselor agitatoare, ca sa nu fiu singurul entuziast din tara. Si cat de mult iubesc eu poporul asta... O data am incercat sa fac chiar o donatie! Am vrut sa-mi donez toate organele de prisos, insa poporul de aur(cum imi place sa-l numesc) nu a acceptat deoarece era o dovada de marinimie prea mare pentru ei, si ca daca cineva ar face asta, atunci ei s-ar vedea nevoiti sa se sinucida. Speriat ca nu cumva sa-mi pierd poporul am renuntat la donarea de organe. Ca sa le multumesc pentru faptul ca m-au imiedicat sa fac ceva atat de groaznic, am aranjat ca fiecare dintre cetateni sa aiba parte de cite o sedinta de persecutie ca pe vremuri, cind a persecuta insemna totusi ceva.
Mi-am cumparat o burta noua. Este un model nou scos pe piata cu fermoar de rezerva si suport pentru halba de bere. Ca optiune am montat si ABS plus inca un suport pentru paharele de tarie. La vederea noii mele burti, prietenii mei imaginari au inceput sa aplaude iar unul dintre ei pe nume Jambo a tinut si un discurs, promitandu-mi ca in necrologul meu de saptamana viitoare sa spuna si cat de mult iubeam eu tehnologia. Jambo e un bun prieten de-al meu, un negru pitic cu caciula de piele de camila foarte bine stransa pe cap cu sfoara de nailon. Pe corp si-a sculptat inca de mic copil imagini cu familia lui pe care s-a vazut nevoit sa o paraseasca atunci cand s-a lasat cumparat de mine cu scopul de a fi batut in zdravan in cap la petreceri.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu