... dap

... M-am intors. Cum era vorba aia din nu mai stiu ce film, "Big and mean, and twice as ugly" .

M-am intors la anost, la comod si la calm. Nu ca ar fi un lucru rau neaparat. Daca stau sa cantaresc experienta din ultima luna si comoditatea unei vieti "normale", imi dau seama ca ultima varianta e mai scutita de griji si de complexe. Poate asa a fost sa fie, oricum aveam nevoie de asta.

Cuvintele dor, chiar daca sunt ale tale, la fel si gandurile. Poti sa alegi sa dormi si poti sa alegi sa visezi cu ochii deschisi. Poti sa alegi sa te trezesti si apoi sa adormi din nou. Poti sa faci ce vrei tu, doar tu sti cum iti este mai bine.

Cu toate ca am adormit din nou, paradoxal, mi se pare ca m-am trezit dintr-un vis agitat. Si chiar a fost agitat. Insa am invatat un lucru, visele sunt si vor ramane vise, esti ceea ce esti si greu poti schimba asta. Se numeste absurdul vietii. E drept, acum sunt oarecum furios, recunosc. Sunt furios pe mine ca sunt slab, si ca nu vreau cu adevarat ceea ce imi doresc, poate daca as vrea cum trebuie, as avea. Insa nu. Sunt din nou cel de odinioara, mica mea rebeliune se pare ca a luat sfarsit. Sau nu... Oricum, cine stie ce se va mai intampla... Primaveri or sa mai fie... Deocamdata mai stau cu capul pe perna, si mai dorm putin. Noapte buna, si ne vedem in curand.

... HEI! CITESTE

Cateodata sunt unele lucruri pe care trebuie sa le faci. Cateodata, ajutorul tau poate chiar face diferenta intre viata si moarte. Nu dau amanunte acum. Intra doar aici si restul depinde de tine.

... Serj Tankian - Savingus

"Saving Us"

Why do we sit around and
Break each others hearts tonight,
Why do we dance around
The issues till the morning light,
When we sit and talk and
Tear each others lives apart,
You were the one to tell me go,
But you were the one for me
And now youre going through the door
When you take that step
I love you baby more and more
We need to laugh and sing and cry
And warm each others hearts tonight,
Observing the fun of everything
And loving all of mother God,

Tearing us, youre tearing us,
Youre breaking us, youre breaking us,
Youre killing us, killing us,
Youre saving us, youre saving us,
Youre tearing us, youre tearing us,
Youre breaking us, breaking us,
Youre killing us, killing us,
Youre saving us,

Why do we sit around and
Break each others hearts tonight,
Why do we dance around
The issues till the morning light,
When we sit and talk and
Tear each others lives apart,
You were the one to tell me go,
But you were the one for me
And now youre going through the door
When you take that step
I love you baby more and more
We need to laugh and sing and cry
And warm each others hearts tonight,
Observing the fun of everything
And loving all of mother God,

Tearing us, youre tearing us,
Youre breaking us, youre breaking us,
Youre killing us, killing us,
Youre saving us, youre saving us,
Youre tearing us, youre tearing us,
Youre breaking us, breaking us,
Youre killing us, killing us,
Youre saving us,

Forever alive, forever alive, forever, forever,
Forever alive, forever alive, forever,
Never and ever again,

Youre tearing us, youre tearing us,
Youre breaking us, youre breaking us,
Youre killing us, killing us,
Youre saving us, youre saving us,
Youre tearing us, youre tearing us,
Youre breaking us, breaking us,
Youre killing us, killing us,
Youre saving us,
Forever alive, forever alive, forever, forever,
Forever alive, forever alive, forever,
Never and ever again.

... civilizatie

Hmmm, nici nu stiu exact cu ce sa incep postarea asta. Sunt atatea lucruri care ma macina si care imi dau senzatie de furie si de neputinta incat toate se invalmasesc sa iasa in acelasi timp, si niciuna nu reusesc sa o exprim cum trebuie.

Unul din aceste subiecte este legat de calatorii. Cine nu vrea sa vada lumea, locuri noi, peisaje mirifice, sa guste un pic din alte culturi, sa cunoasca? Din cate am vazut peste tot pe web, presa scrisa, TV, din cei care sunt intrebati de hobby-uri, in proportie de aproape 90% din cei chestionati,raspund CALATORIILE.

Buuun... Si acum te intreb, ce aseptari ai de la o calatorie? Ce anume speri sa castigi dintr-o excursie, in Italia sa zicem? Ok. O sa vezi, Roma, Capela Sixtina, poate turnul din Pisa si alte "obiective truistice", o sa te plimbi pe canalele Venetiei, si o sa, o sa o sa...
Sa zicem ca vrei sa mergi la mare. Ok si asta. Si ce faci la mare? Spui: "Duuuh, o sa ma distrez" . Cum? Bei bere, sau suc, faci plaja, si noapte mergi intr-un bar. Chestia asta timp de cateva zile. Si cu ce te alegi? Ce ai aflat? Ce ai invatat in zilele astea? Ce oameni ai cunoscut si ti-au lasat o puternica impresie (buna sau rea)? Te-a facut ceva sa simti ca traiesti sa te dezvolti, sa iesi din monotonia propriilor simturi?

Ok, am inteles, te duci sa vezi lucruri frumoase, sa te plimbi si sa vezi lume "civilizata", sa te amesteci cu ceilalti "turisti" si sa mananci chestii fine (atat cat iti poti permite), sa faci poze si plaja, si sa te "relaxezi", sa vezi lucruri interesante, frumoase si flori colorate pentru ochiii tai de turist ...

Si te mai intreb o data: Cu ce te alegi? Ce ai invatat de la ceilalti turisti cu care te-ai inghesuit in Luvru? Sau poate ai aflat modul de viata si gandirea localnicului de la un vanzator de suveniruri de langa Sagrada Familia care iti spune "Si" la orice ca sa-ti vanda mai repede brelocul sau magnetul de frigider.

Ce-ai spune daca in locul statutului de turist iti voi propune pe cel de calator, care nu alearga dupa confort si dupa imagini ieftine? Ce-i spune daca in loc sa faci poze in fata Colloseumului sa iti pui cortul langa o yurta in mongolia? Sau in loc de avionul de Paris comod si rapid sa alegi experienta oferita de deplasarea cu trenul prin siberia? Dar in locul unui zambet robotic al unui vanzator din londra, ai primi strangerea de mana ferma si sincera a unui gruzin?

Nu mai continui acum cu teoria mea si te provoc sa citesti despre acesti oameni minunati si calatoriile lor:

Ti-l prezint pe Jean si calatoria lui catre China
Si pe Dan Honciuc, Cristina Banciu, motociletele lor credincioase si aventurile lor in jurul lumii


Bineinteles sunt si altii asemenea lor in tara asta si in lume si iti promit ca de fiecare data cand mai gasesc pe cate cineva, o sa te anunt :) .

Pana atunci mai gandeste-te la ce-ti doresti si viseaza.

... Honking Antelope - Serj Tankian

... eu unul am fost surprins de adevarul spus de piesa asta. Ar putea un cantec sa aduca o shimbare in fiecare din noi?






"Honking Antelope"

Why dont you go photograph
Everything that ever passed in time,
Indigenous traces, tribal chiefs,
Vanishing hereditary lines,
Poets gone wild on the muse
Prophets all destroying the Tao,

When you see that honking antelope,
The secret dance of snakes, the tales of it all,

Nature based being will survive
Apocalyptic days of now,
Poets gone wild on the muse
Prophets all destroying the Tao,

When you see that honking antelope,
The secret dance of snakes, the tales of it all,

Of it all,
Run away with me now,
Run away with me now,
My life,

We are the cause of a world thats gone
wrong,
Nature will survive us human dogs after all,

Why dont you go photograph
Everything that ever passed in time,
Poets gone wild on the muse
Prophets all destroying the Tao,

When you see that honking antelope,
The secret dance of snakes, the tales of it all,
When you see that honking antelope,
The secret dance of snakes, the tales of it all,

Of it all,
Run away with me now,
Run away with me now,
My love,

We are the cause of a world thats gone
wrong,
Nature will survive us human dogs after all,
We are the cause of a world thats gone
wrong,
Wouldnt it be great to heal the world
With only a song

... am uitat

... Astazi m-am pierdut din nou printre verificari de contracte, construiri de liste si completari de rapoarte si am uitat de mine. Am uitat sa imi fac exercitiul zilnic de privit si de admirat. Uitat sa observ ca afara e innorat si ca bate vantul. E racoare acum. Am uitat sa mai arunc o privire pe geamul biroului si sa salut salcia ce se agita si care a inverzit incercand sa-mi atraga atentia. Am uitat cand am iesit afara sa fumez o tigara sa inspir si sa simt aerul deschis, liber.

Am uitat ca azi ar trebui sa traiesc si sa pipai cu ochii tot ce ma inconjoara. Azi, ca si ieri si ca si maine, trebuia sa ma scufund in adancul lumii si sa gasesc alta comoara, o alta simetrie a simturilor. Trebuia sa strig macar o data si astfel sa las spiritul sa se plimbe prin mediul pe care il iubesc; sa-l iubeasca si el asa cum merita. Cu toate astea insa, am mai murit un pic ingropat intre peretii acestei fiare de beton armat si sticla, asa ca poate nu-i totul pierdut pentru ziua de astazi. Stiu ca murind un pic in fiecare zi ma transform treptat in ce ar trebui sa fiu, in ceea ce am fost nascut sa devin. Poate ca nu o sa fie un lucru bun ce o sa iasa din mine, insa macar o sa fiu impacat cu gandul ca sunt EU.

Jah Bless !

... m-am trezit

... din nou cu acea stare de angoasa, de neliniste. sa fie probabil ca ma incearca putin o masea, cine stie? si iar trebuie sa imi fac curaj si sa ma motivez, si iar, si iar... Oare cat o sa mai durze starea asta de indecizie, si de nepasare fata de mine? cateodata ma las purtat de valul asta de meditatie agitata si ajung din nou incatusat in propriile-mi brate, asteptand pe cineva sa ma salveze de mine. Astept pe cineva sa ma ajute sa iau decizii ca apoi daca nu sunt deciziile corecte se i le asez in maini si sa-l invinovatesc pentru greselile mele.

Iar e frumos afara si iar nu-mi pasa. Iar vreau sa ies din casa si iar nu ma pot misca. Mi-am promis ca-mi voi lua o carte, si iar nu mi-am tinut promisiunea.

Nu mai pot sa scriu culori si mirosuri, nu mai pot sa gandesc in mine, ci doar sa trec o insiruire de culori seci si fara fond. Matematic.

Fac totusi ceva ce pot face fara cusur. Astept. Astept din nou muza si trairea, si ma astept sa ma trezesc din nou in campul plin de lumini si stele, si gusturi de verde, unde o sa ma intind pe patura de simturi si o sa le devor rand pe rand.

... de primavara

" Plimbandu-ma printre valurile de arome, m-am gasit prins in minunata armonie a muzicii. Sunete ma chemau asemenea vocilor de sirene si ma imbarbatau sa arunc cuvinte. Parca natura ma chema la joaca si la o sesiune de narghilea cu aroma de verde si galben aspru. Am indraznit sa merg in maini si sa imi tin echilibrul cu o papadie pe care am apucat-o cu degetele de la piciorul stang, in timp ce ochii aruncau tepuse de foc catre poezia din jurul meu.

Sunt sigur ca sunt aici, cel putin asa cred, ca sunt sigur. Fac eforturi sa exprim in litere ce vad si ce simt. incerc sa colorez mirosul si sa apuc senzatiile de calcaie. Incerc sa le adun in geanta mea ticsita de vise si sa le categorisesc. Alerg culorile cu plasa de prins fluturi si vreau sa le inghit si sa le aud. Sunt inconjurat de imagine si de foc, iar obrajii imi ard de delicata parjoleala a trairii. Imi fac somnul viata si imi cer dreptul la extaz, la dragoste, la viciu si la simturi."

E propria-mi rascoala. Sunt propriul meu Dalai Lama. Sunt singurul meu Spirit.

... sunt eu

Incordarea resimtita in ultimul timp a inceput sa mai slabeasca. Sunt sigur ca e de la primavara. Frumosul a inceput din nou sa paleasca iar emotiile sa se diminueze. Mi-e frica sa nu ma intorc la normal. mi-e frica sa nu renasc in mine, cel dinainte. Mi-am dat seama ca viata e compusa din temeri, tristeti si bucurii laolalta, insa cateodata unele tind sa primeze asupra celorlalte si sa le subjuge. Eu acum sunt compus din temeri si incertitudini ce sunt intrepatrunse dand astfel nastere acelor piese de puzzle pe care ma chinui sa la asamblez. Problema e ca nu am o imagine clara asupra a ceea ce trebuie sa construiesc, astfel incat ori de cate ori reasamblez piesele, ma trezesc in fata unui alt tablou. Sunt sigur ca unul din aceste rezultate este cel corect; insa nu l-am gasit pana acum.

Si mi-e teama ca nu mai am timp... Mi-e teama ca o sa raman inchis in camera asta a incertitudinilor, si o sa-mi pierd vremea cautand solutia perfecta in loc sa caut iesirea.

Mi-e teama de compromisuri si de solutii de moment. Poate sa fie bine pentru inceput, insa calea pe care o aleg ma poate duce intr-un loc pe care o sa ajung sa-l urasc. Sper ca ratiunea - sau lipsa ei, sa ma salveze. Nu vreau sa sufar cum nu vreau sa fac pe altii sa sufere; e deja mult prea multa durere in lume ca sa mai adaug si eu inca un strop. Dar ce sa fac?

Nu aduc in discutie presiunea la care sunt supus, sau stresul, pentru ca astia sunt niste factori cu care traiesc oricum, fericit sau nefericit. Singurul lucru ce ma mana acum este dorinta. Dorinta sa ma aflu, dorinta sa ma cunosc, dorinta narcisista de a ma face fericit. Si din nou un impas. Sunt egoist? Voi fi etichetat de catre cei din jurul meu ca fiind acel acela care a renuntat la toti? Din nou temeri si iar dau inapoi. Imi impun si incerc sa ma conving ca pasul acesta pe care l-am facut inapoi este de fapt un pas inainte. Asta mi-o spune Ratiunea: "E mai bine sa traiesti ca pana acum, normal. Nu-ti mai ocupa timpul cu ganduri, su idei. Iti este mai bine asa, gandeste-te la cum o sa traiesti, sau mai bine spus, unde o sa locuiesti. Gandeste-te la o familie, ea este caramida de la baza societatii. Esti impotriva societatii? Daca o refuzi, ea te va surghiuni, o sa ajungi un ratat!". Aberant...

Dar eu vreau sa gandesc, si vreau sa sufar si vreau sa fiu fericit in aceeasi masura. Vreau sa pot sa spun ce am de spus si sa ii fac pe altii sa ma asculte. Vreau sa pot sa ma invart in jurul propriei mele axe si sa gravitez in jurul personalitatii mele plina de defecte. Vreau sa am idei pe care sa le dezvolt si pe care sa le arunc pe luna, si sa le intorc pline de cristale si de comete. Vreau sa pot sa zambesc la ivirea unui gand aruncat de subconstient, vreau sa transform gandul in idee iar ideea sa o azvarl in realitate.

Si tu ma intrebi: "Care e problema ta? Ce vrei de fapt? Ai tot tinut-o sus si tare ca vrei asta si asta si-ncoace si-n colo. Ce ai? De ce te lamentezi?"
Buna intrebare si raspunsul e prost si sec, lipsit de personalitate. Nu stiu. Insa eu o sa continui indiferent de ce ma intrebi.

Gandirea e a mea, la fel si visarea. Daca vrei o pot impartasi cu tine, insa nu ti-o cedez.

... viata

Acel pas care m-a aruncat de pe stanca a fost magnific. Am simtit pana in maruntaie incordarea fibrelor si a tendoanelor ce acum se trezisera din amorteala sedentarismului. Nu a fost nevoie decat de un singur pas ca sa-mi dau seama ca totusi vreau sa traiesc. Acel singur pas care m-a facut sa realizez ca sunt viata, ca sunt un organism, ca sunt facut din carne aburinda. Am facut acel pas cu piciorul drept. Piciorul la care m-am lovit in copilarie, si crezand ca mi-am rupt o alunita de pe tibie am inceput sa plang la gandul ca voi face cancer. Dar acum nu mai imi pasa, piciorul s-a vindecat de atunci, cancer nu am facut, iar acum acest picior este cel care imi pecetluieste existenta. Mi-a trecut durerea de atunci. Daca realizam cat eram copil ca totusi traiesc, poate ca acum nu goneam catre haul ce se deschide sub mine inghitindu-mi orice remuscare sau dorinta de a da inapoi. Acum nu mai am cum sa dau inapoi. Dau vina pe picior "El m-a aruncat!!!". Mi-e prea teama sa recunosc acum ca vina este a mea.

Curentul ma loveste din ce in ce mai tare. Incerc sa ma agat de ceva, insa nu am de ce. Totul trece pe langa mine cu o viteza mult prea mare ca sa pot sa imi mai dau seama de ceva. Disting forme in fuga... Vad prieteni care imi fac cu mana, ma cheama afara sa ne jucam ruble. Dar mi se pare. Sunt sigur de asta. Sunt doar niste ecouri ale unor amintiri indepartate. Totul devine din ce in ce mai rapid si mai real. Vad colegii de scoala care fumeaza in ultima banca, vad foste iubite din adolescenta care arata la fel de proaspat ca atunci cand ne-am cunoscut. La vederea acestor imagini, remuscarea e cea care isi cere dreptul asupra mea. Ma intreb: De ce nu am iubit mai mult? De ce m-am lasat prada patimilor si nu iubirilor? de ce nu am TRAIT? De ce? De ce? De ce?...

Vad pamantul care ma cheama, si stancile care se zgaiesc cu priviri pofticioase la mine. Isi asteapta tributul care trebuie sa vina... Sange de om vinovat, cel mai dulce sange pe care l-au gustat vreodata. Isi casca falcile si asteapta. Isi freaca mainile de granit de multumire ca fiinta pe care o vor devora este plina de remuscari si regrete, se bucura ca or sa se indestuleze cu cainta si pareri de rau. Uite acum le vad coltii si maselele macinatoare de suflete. Ma oftic de indestularea pe care o sa le-o ofer, de ospatul barbar pe care il voi da cadou acestori monstri. Ii vad cum nu mai au rabdare si cum le freamata narile intarite de asteptare, cum se cheama unii pe altii la ospat ca mai apoi sa se ucida intre ei pentru resturile mele... Daca stiam ca ma voi arunca acestori aratai poate nu mai faceam acel pas.

Incerc sa trag de timp, imi amintesc de miscarile pe care le-am invata la parasutism si imi caut o pozitie care sa ma incetineasca. Stiu ca tot acolo o sa ajung, dar poate asa o sa mai castig niste clipe, timp in care ma voi mai zgai la peretii stancii ca sa mai gasesc pe cineva... Si fantomele trecutului nu intarzie sa apara. Vad casa de la tara si mesteacanul de la poarta sub care imi placea sa stau si sa ma incalzesc la Soare si sa ascult gastele cum se cearta. Ma simt acum in cadere ca si cum as sta pe iarba de sub mesteacan; simt chiar si cele doua furnici care se plimba pe picioarele mele si ma gadila. Ce cald e Soarele asta si ce bun e cu mine. De cand ma stie nu m-a certat niciodata indiferent ce prostie am facut. Decat m-a mangaiat parinteste pe crestet, iar bunatatea lui si tacerea lui asurzitoare ma faceau sa ma simt prost, si sa ma faca sa imi para rau pentru ceea ce savarsisem. Pacat ca atunci cand am crescut am incetat sa-l mai ascult si sa-i mai caut sfatul. Abia acum imi dau seama ca el m-a iubit mereu si m-ar fi primit in inima sa oricand indiferent de ce as fi facut. Insa acum e prea tarziu. Ce fac acum nu mi-o va ierta niciodata. Nu il voi lasa eu sa ma ierte. Chiar si in momentul asta adancit in abisul de piatra, pot sa-l mai vad mult deasupra mea. E prea departe ca sa mai poata face ceva, sa ma ajute. Ii simt privirea si ochii umezi de la privelistea pe care il oblig sa o urmareasca. Il vad ca intinde o raza dupa mine, insa eu deja cad mult prea repede pentru ca ea sa ma prinda. Aud un strigat si simt o lacrima cum ma stropeste pe frunte. Gata. S-a dus Soarele. Deja e mult prea tarziu. Bolovanii de sub mine isi clampane cu nesat maxilarele si au devenit din ce in ce mai nerabdatori. Sunt al lor acum, iar aschiile ce sar din dintii lor fac parte din mine. Intunericul de smoala imi curge pe ochi si imi astupa urechile. S-a sfarsit, nu mai sunt eu. Am cazut si asa raman, ofranda pentru bolovani.

... Acu chiar m-am enervat!

Dupa ce imi termin treaba pe ziua de azi la birou, deschid frumushel o pagina de net ca sa caut o tara in care sa plec in vara asta. Ma gandeam ca poate daca m-as chinui nitel si as strange niste banuti, as putea indrazni sa ma gandesc la Georgia, ca tot vroiam sa vad tara asta de ceva timp. Buuuuuun. Hai sa mai vedem care sunt modalitatile de transport catre Georgia, cat costa, unde pot sa stau, etc.

Totusi zic, hai mai intai sa vad si eu ce mai e pe MEDIAFAX.

Deschid pagina de stiri, si in ochi imi sare mare scris plus galerie foto: Mii de protestatari s-au adunat in capitala Georgiei (speram sa fie totusi Georgia SUA), si cer demitera presedintelui Mihail Saakaşvili. La naiba!

WTF?!??!?!!? Ati innebunit cu totii? Pun pariu ca daca vreau sa ma duc in Estonia sau o alta tara ex - sovietica, sau hai, oriunde in alta parte a lumii trebuie sa se intample ceva nasol...

hmmm, asta imi da idee. Daca m-as duce eu la Ploiesti ? >:))

... din monotonia de la birou

...Ca sa vezi din ce e compusa viata mea si de ce ma plang :

Atentia Distributiva. Am descoperit acum 30 de secunde ca nu am pierdut-o ! URAAAAAAAAAAA !!!!

in timp ce lucram la niste rapoarte vorbeam la telefon si faceam copy/paste si delete, si faceam si glume si in acelasi timp vorbeam despre proiecte serioase sociale si mici tactici de marketing. Un lucru bun a iesit din asta toturi. O sa ies la bere cu un colaborator ca sa vobim mai pe indelete si in afara cadrului oficial de corporatie. Il cunosc cat de cat pe individ, stiu ca si el e cam mine - rebel in corporatie, asa ca o discutie la bere e mai indicata decat mai stiu eu ce intrevedere intr-o sala de sedinte anosta si lipsita de personalitate.

Ma intreb cum o sa fie, asa ca am scris un mic scenariu:

- Deci, dupa cum v-am explicat si la telefon, proiectul nostru cultural va avea un mare impact asupra viziunii clasice despre corporatii... Mama ia uite-o si pe blonda aia! pun pariu ca rupe mana cu tzatza! (hahahahah, buna asta !)

- Hehehehehe, mi-ar placea sa sustin o prezentare impreuna cu ea. Hahahahaha (si mai iau o gura de bere)

- Hihihi... dupa cum spuneam, daca ati vrea sa va implicati in proiect ca si sponor, beneficiile pe care... (acum catre chelner) Mai adu te rog doua halbe! La litru bineinteles, aratam noi a oameni care se multumesc cu jmatati de masura ? Hehehehe (se impart coate prietenesti si cu aer amuzant de complicitate). Am si eu o rugaminte. Hai sa nu mai vorbim atata cu dumneavoastra si alte politeturi d-astea...

- In sfarsit o vorba inteleapta in seara asta - i-o retez. Parca imi statea berea-n gat (rasete). Spuneai la telefon ceva de implicatiile sociale pe care le au proiectele astea doua ale tale. Avem un departament care se ocupa cu actiunile sociale ale companiei, si cred ca cel mai mare sprijin il vom gasi la ei. Vorba aia, daca nu putem scoate bani macar sa dea bine la presa...

- Mmda, chestia cu implicarea sociala, ce sa zic... Am vorbit cu o directoare de la o casa de copii, sa organizeze o piesa de teatru sau ma rog ceva de genu', si sa o prezinte in cadrul unuia dintre festivalurile noastre, insa pana acum a ramas la stadiul de discutie, nu avem nimic definitivat in momentul de fata...

- Uite ca a venit si berica (sorb din halba). E buna berea aici, e proaspata. (discret) Cred ca tipa aia de la masa mica din colt se cam uita la tine...

- Care?! (si se intoarce)

- Stai nu te uita asa, hai ca ma uit eu si iti spun si tie...

-Ok... (dupa 3 secunde) Tipa satena?...

- Ihi...

- Si cu bluza crem?...

- Da aia...

- Uaaau... E buna ma....

- Eehee... Cam da. Si nu cred ca e singura; sigur mai e cu alta gagica. uite ca pe masa-s 2 pachete de tigari d-alea subtiri...

- Cum dracu or putea sa fumeze paie d-alea nu pot sa pricep. Am incercat o data si nu am inteles nimic din ele... tot Camel raman preferatele mele.

- Eu sunt cu Lucky. Mai fumez din cand in cand si altele da' numai cand nu am de ales...

- Uite ca a venit si cealalta...

- De unde sunt scoase astea mai nene? parca-s facute in ciuda... noastra (iar rasete).

- Ne bagam?

- Ne bagam !... la ce?

- Pe ele !

- Aaaaaaa! Normal ! Cum?

- Pai intram in vorba cu ele...

- Ihi... Haide. Tu primu' !

- Pai si ce zic?

- Pai pe mine ma-ntrebi? Tu ai venit cu ideea... Gata stiu!

(spre un chelner care trece pe langa noi) - Mai adu doua halbe te rog, si du-le inca doua din ce beau fetelor de-acolo...

- Stai asa (zice colegul de masa), nu crezi ca-i un cliseu? or sa spuna ca ne-am uitat la prea multe filme proaste dup-aia...

- Da ai dreptate, ii spun. Atunci adu doar doua beri deocamdata (spun chelnerului)

- Imediat. Dupa e le terminati pe astea?

Ma uit la halbe si observ ca nu bausem nici macar jumatate din berile pe care le aveam acum.

- Da, dupa ce le terminam pe astea. Ma intorc la tipul cu care avem "brunch"-ul tarziu si il intreb: Si acum?

- Nu stiu, ma gandesc...

- Of la naiba, pleaca tipele...

- Ete' na! lasa-le sa plece, si-asa nu erau chiar asa misto.

- Ai dreptate. Hai in alta parte.

- Hai ! Mergem sa mai bem o bere in Revenge?

- Gata! S-a facut!

La iesire ne intalnim cu tipele pe care le vazusem la masa din colt.

- Buna, am vazut ca tot va uitati tu si prietenul tau la noi... noi mergem in Revenge, veniti si voi?

... vreau sa plec

Gata! Mi s-a luat. Ma chinui sa gasesc un loc in care sa plec in vara asta, sa nu fie Spania, Italia sau alta tara d-asta de fitzoshi. Ma tot chinui sa gasesc o oferta de zobor low cost ca sa ma duca undeva, departe si ieftin :D...

Nu cred ca o sa mai merg anul asta in St. Petersburg :( . E mult prea complicat. In primul rand imi trebuie un voucher turistic. Cum il iau pe-asta? Simplu Nu trebuie decat sa-mi cumpar o excursie de la o agentie de turism care opereaza in rusia. Si ce presupune toata treaba asta? Pai: cazare "asigurata" intr-unul din hotelurile "acreditate" (a se citi hoteluri care au microfoane gata instalate) de ministerul rus de turism (sau cum ma-sa s-o numi, securitate FSB sau KGB), iar dupa ce am cumparat excursia (in jur de 1000 EU - OMGWTF?!??!!!??), trebuie sa primesc o dovada de primire din partea hotelului(urilor) unde imi voi petrece "sejurul". Bine, si pe langa astea, imi mai trebe' si asigurare medicala de calatorie, taxa de viza, etc. A si ca sa nu uit, e posibil chiar sa nu primesc viza, in cazul in care celor de la ambasada rusiei li se pare ceva suspect la figura mea... Si bineinteles, mai nou, de azi noapte de la ora 00:00 imi trebuie viza si pentru Moldova (daca vreau sa merg cu trenul pana in rusia).

Nu inteleg de ce mai au hosteluri acolo daca nu te lasa sa te cazezi in ele? Sau se intampla astea pentru ca sunt Român?

Sincer, eu vreau sa ma duc acolo pentru ca imi plac oamenii, cultura lor, vreau sa stiu mai multe despre ei, vreau sa cunosc acea Rusie pe care nu o pot vedea pe internet. Insa politicienii parca s-au unit impotriva mea. NU, NU SUNT PARANOIC - CHIAR VOCILE DIN CAPUL MEU MI-AU SPUS-O, si eu stiu ca imi vor binele :) !

I'm really pissed off right now so screw you guys ! I'm going home !!!

... in vant

Am vorbit azi. Ma aprinde si ma intriga reactia mea meschina ce m-a surprins cand am vorbit. Am totul foarte pregatit si tema invatata dinainte, stiu ce am de spus. Daca cineva ma intreaba “Ce faci”, eu ii raspund scurt si sec, “Bine”. Bine. Ar trebui sa fie un raspuns care sa raspunda la toate intrebarile de acest gen. “Dar ce ai patit?” – la naiba nu a tinut din prima… Insa nu mai raspund acum; las-o asa cum a picat, hai sa vorbim mai bine despre vreme. E frumos si azi, e cald.

Betia e singura care ma satisface pentru moment. Cand sunt beat pot vorbi, pot sa nu am regrete si pot spera. Pot sa fiu nepasator fata de ceea ce se intampla pe langa mine si cu mine. Pot cunoaste oameni si ii pot urmari fara teama. Pot fi ridicol si pot dormi pentru cinci minute cu capul pe bar asteptand. Pot sa am rabdare si compasiune pentru cineva.
Pacat ca trebuie sa ma imbat ca sa simt astea. Pacat ca trebuie sa ma trezesc din betie pentru ca stiu ca atunci cand ma trezesc ma retransform in robotelul ce am fost destinat sa fiu.

Si ma trezesc, ridic capul de pe perna si ma uit in jur. O zi frumoasa cum numai primavara poate fi. Pacat ca a venit ziua asta acuma cand nu am chef de ea. Din nou incerc sa ma misc insa urmarile betiei ma tin in loc si ma tintuiesc intre asternuturi. Sunt ude de transpiratie si ma incatuseaza intr-o stransoare jilava. Ma simt ca in noroi, iar toate regretele venite din feerica noapte de betie ma inconjoara si danseaza salbatic in jurul meu strangand hora pana cand incep sa ma loveasca rand pe rand. Dupa terminarea dansului demonic, frantura de ratiune ce mi-a mai ramas se instaleaza comfortabil cu telecomanda in mana si incepe sa butoneze. Trece prin The Money Channel, apoi se duce catre Discovery, pana la urma se opreste pe un canal obscur, unde ruleaza un film idiot si plicticos, cu actori de mana a treia; macar de ar fi fost cu Chuck Norris, poate ma mai amuzam si eu putin…

Am indraznit sa ma ridic. Ma uit la telefoane si numar apelurile pierdute. nu am chef sa le raspund acum. Fac doi pasi si ma tarasc la baie unde ma intalnesc cu o veche cunostinta. Din oglinda ma priveste obosit si cu o figura tampa de om rasturnat. Inca I se citesc pe fata cicatricile lasate de lupta cu somnul. E atat de frumos afara incat parca totul incearca sa imi faca in ciuda. Nici nu ma mai spal pe ochi, parca imi place mai mult de mine asa, obosit. Asociez senzatia de greata cu ce vad si ma trece un scurt tremurat. Ma scutur si plec din fata oglinzii. Cred ca au trecut trei minute si acum ma indrept din nou inspre pat. Ma prabusesc din nou, insa de data asta nu mai sunt rupt de realitate. Am simtit tot, fiecare curent ce m-a strabatut in cadere, fiecare petic al cearceafurilor pe care le ating progresiv, fiecare cuta a fetei de perna. O broboana de sudoare imi strabate frunte pe diagonala ca un nebun pe tabla de sah si ma arunca in mat. Picatura rece imi aduce racoare si liniste. Mai zac asa cam o jumatate de ora si imi aprind o tigara. Gustul acru din gura s-a transformat intr-o senzatie de lipici amar. Simt cum coloana de fum se arunca de-a valma catre plamani sa-i invadeze cu otrava lui arsa. La primul fum dat afara ma apuca o scurta tuse, iar gajaitul gatului meu imi spune ca e cazul sa imi schimb pozitia. Ma uit inspre geam acum si nu ma gandesc. Pur si simplu privesc si astept sa treaca ziua, si sa vina seara care e mult mai blanda. Ea nu ma lasa sa privesc ce-i frumos si ma doare, ea imi ascunde patimile si sfortarile zadarnice ale oamenilor. Cand e intuneric pot sa ma ascund si sa indraznesc.

Ma uit la ceas si vad ca-i aproape trei. Ma foiesc incercand sa gasesc un petic de cearceaf uscat peste care sa domnesc, si care sa ma primeasca asa ud cum sunt. Am inceput sa am frisoane asa ca hotarasc sa imi schimb tricoul. Gasesc in sifonier o camasa necalcata care miroase a fum de tigara; de fapt totul miroase a fum de tigara, a scrum si a sudoare, toate amestecate in acelasi vartej omniprezent si prea mult invocat.
Mai sunt cateva ore pana vine seara. Inca putin si va fi aici. Ma va lua in brate si ma va tranti in intuneric si stele, iar racoarea ei proaspata ma va ridica deasupra cearceafurilor, si voi atinge tavanul. Ma voi murdari de var si imi va fi bine. Voi gusta aplica ce protejeaza becul si ii voi multumi ca e buna cu mine si ca m-a incantat.

Seara parca nu se grabeste sa vina ci din contra. Afara parca e mai multa lumina iar verdele parca e mai verde. Ma cuprinde nelinistea; daca nu mai vine seara? Daca o sa am parte de o noapte alba plina de lumina care acum acum imi face in ciuda? Imi scutur capul si imi dau seama ca prea am luat-o razna… o sa astept cuminte si amurgul va veni. Iar dupa el se va arata si noaptea. Pana atunci o sa ma uit la South Park, si poate o sa joc si Lineage. O sa am ce face cat timp astept.

Un lucru e bun in asteptarea asta. In sfarsit mi s-a facut foame. In ciuda faptului ca imi este cam rau, imi promit ca o sa mananc ceva. Cotrobai prin bucatarie si gasesc niste paste bologneze mai vechi, facute cred alaltaieri. Inca sunt bune, asa ca deschid cuptorul cu microunde, arunc mancarea acolo si astept din nou. Doua minute am insa de asteptat acum, nu mai mult pentru ca risc sa usuc pastele prea mult. Dupa doua minute fix, imi iau pastele si ma indrept din nou catre refugiul provizoriu al patului. Dau drumul la episodul la care incepusem sa ma uit si mananc. Sunt minunate pastele astea, iar pe masura ce le indes in gura mi se face si mai foame. Noroc ca nu sunt prea multe ca altfel mi s-ar fi facut iar rau.
Iata ca dupa ce am terminat astept din nou… si astept . Uite ca a venit si seara, insa nu aduce nimic din ce ma asteptam eu. E pur si simplu seara, singura diferenta e ca nu mai e la fel de multa lumina. Totusi eu o imbratisez si incapatanat ma afund in ea si o rog sa nu mai fie asa rece. E bine si asa, macar a venit.

... punct si de la capat

Azi m-am intors la munca dupa un weekend prelungit. Pierdut intre spirale si sfere m-am inaltat tot acest timp prin puterea lanceziei mele. Dulce si patimasa lene. M-a inconjurat si m-a apucat de beregata incercan sa stoarca si ultimile picaturi de vointa din membrele mele lasate sa curga moi in asternuturi.
Ieri nu am putut sa ma ridic din pat. Nu am vrut. Nu m-am simtit in stare sa ma intorc din nou in realitatea aceea amortita, dupa timpul petrecut in propriile mele simtiri; nimic nu ma va mai satisface.

Timpul petrecut in solitudinea camerei mele dupa gratiile inofensive desenate de jaluzele m-a trezit, mi-a deschis noi pofte, si pofte ce existau deja insa erau inghetate in timp. Am pofta sa strig, sa ma cert si sa iubesc, sa cant si sa dorm. Am pofta de o plimbare, am pofta sa fiu fugarit de pasiuni care sa ma prinda si sa ma ascunda sub un umbrar din frunze de nuc.

E minunat ca pot sa-mi doresc. Ca stiu ce-mi doresc. Ma mai consoleaza cat de cat si acest marunt lucru. Cat de fragile sunt aceste aripioare cusute cu timp ale micilor dorinte. La cea mai mica adiere ele se indoaie si se frang violent in mii si mii de deceptii, toate fiice ale aceleasi dorinti de viata.

Te provoc sa traiesti si sa iti pui dorinte, sa strigi, sa sari sus si jos, sa te joci si sa alergi, sa te uiti la o frunza si sa mirosi un pic de viata.

...escape

daaaaaaaa-mi si mie un escape da' room care sa merite. numai porcarii am jucat in ultima vreme. e chiar atat de greu sa gasesc un point and click sau escape care sa merit timpul si nervii? in afara de samorost si haluz, si bineinteles, submachine, nu am mai gasit ceva care sa merite sa fie jucat. deci? vreo propunere?

...oaaaaaaaaaaaaaaaaau

cea mai tare chestie pe care am facut-o de cand m-am trezit azi, a fost sa ma duc sa-mi iau tigari si cola. doamne cat de buna e o cola rece dupa o noapte de baut. i love this corporate shit :) .

o a iau de pe torrente supernatural si o sa ma uit la cele 3 epoisoade pe care nu le-am vazut. si o sa beau cola, si o sa fumez :D . d-abia astept. inca mai tremur de la mahmureala, dar, pana la urma o sa-mi treaca. iar daca o sa mi se faca somn, o sa dorm :D . cat de bine eeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!
imi place azi.

P.S. South Park rulzzzzzz !L-am observat pe Tweek. cat de tare e pustanul ala care traieste cu cofeina in loc de oxigen :)). uitati -va aici ca sa va convingeti ca Tweek rupe fashu!

... give peace a chance

mai jos gasesti versurile cantecului pe care il tin minte din copilarie si pe care il cred cel mai mult. nu iti cer sa-ti placa, iti cer sa-l asculti.


poti sa il asculti si sa vezi un filmulet aici



Give Peace a Chance- John Lennon

Ev'rybody's talkin' 'boutBagism, Shagism, Dragism, Madism, Ragism, Tagism
This-ism, that-ism, ism ism ism
All we are saying is give peace a chance
All we are saying is give peace a chance


(C'mon)Ev'rybody's talkin' 'boutMinister, Sinister, Banisters and Canisters,
Bishops, Fishops, Rabbis, and Pop Eyes, Bye bye, Bye byes
All we are saying is give peace a chance
All we are saying is give peace a chance


(Let me tell you now)Ev'rybody's talkin' 'bout
Revolution, Evolution, Masturbation, Flagellation, Regulation,
Integrations, mediations, United Nations, congratulations
All we are saying is give peace a chance
All we are saying is give peace a chance


Ev'rybody's talkin' 'bout
John and Yoko, Timmy Leary, Rosemary,
Tommy Smothers, Bobby Dylan, Tommy Cooper,
Derek Taylor, Norman Mailer, Alan Ginsberg, Hare Krishna
Hare Hare Krishna
All we are saying is give peace a chance
All we are saying is give peace a chance

... da asa e

... lucrez intr-o multinationala, dupa cum spuneam si in ultima postare.
si ce daca lucrez intr-o multinationala? sincer nu mi-a afectat viata in nici un fel. atata doar ca acum am puterea financiara sa-mi platesc chiria si sa merg la un cico din cand in cand.

poate esti unul din acei oameni care considera ca a lucra intr-o multinationala/corporatie/bau-bau este ceva rau. nu zic nici ca e bine. pur si simplu este.

poate esti unul din activistii antiglobalizare si acum tocmai stergi flegma de pe monitorul pe care ai vazut scris multinationala .

ai vazut si tu zeitgest si crezi ca oamenii din societatea de azi sunt de fapt niste sclavi care sunt manipulati si condusi de un guvern mondial aflat in umbra? ce zici? sunt o cauza pierduta? mai am vreo sansa de a (re)deveni om in adevaratul sens al cuvantului? o fiinta libera?

haide, astept judecata si daca sunt vrednic de atentia ta, chiar si sentinta.
haide, iti ofer trupul meu "corporatist" pe masa de disectie. afla din ce sunt facut.


Activistule, de ce ai tu impresia ca sunt condus de cineva si ca imi este viata planuita si forta si energia mea subapreciata? pentru ca de pe urma muncii mele de corporatist castiga altii mai mult? oentru ca eu lucrand pentru ei contribui intr-un fel sau altul la distrugerea planetei? ce te motiveaza pe tine in gandire? ajuta-ma sa te inteleg.

pana cand ma vei face sa inteleg de ce e rau sa lucrez pentru o corporatie, eu voi continua sa traiesc dupa propriile-mi principii.

astept...

... sa nu

se pare ca la ordinea de zi in scrierile astea este cuvantul nu. poate ar trebui sa mai revizuiesc un pic atitudinea asta. ar trebui ca in loc de a spune, sa zicem, "nu o sa mai fac compromisuri", sa spun ca "pe viitor compromisurile vor fi disparute", sau oricum ai crede tu de cuviinta.

ma rog... asta e o tehnica stupida ce am invatat-o la un training stupid. ai ghicit, lucrez intr-o multinationala (o sa revin la subiectul asta cat de curand).

dar de ce sa nu spui nu? ce-i asa rau la a spune nu? este pana la urma urmei cel mai important pas cand faci o alegere. si de ce sa maschezi "nu" intr-o alta forma? doar ca sa raspunsul sau refolmularea sa fie mai putin dura, mai putin transanta? asta nu inseamna a fi ipocrit? nu se numeste inselaciune?

de ce omul nu poate fi sincer si intotdeauna cauta solutii cat mai blande in comunicarea cu ceilalti? poaate pentru ca este bland ar putea spune unii. poate asa o fi. poate nu vor sa raneasca pe cei din jur si incearca sa-i menajeze. din nou, poate asa o fi. si atunci de ce exista atat de multe conflicte in jurul tau si de ce nu functioneaza metoda de a spune nu spune nu?

raspunsul pe care il am pentru tine este acela ca indiferent de cat de cat de bland se vrea omul, tot o fiinta distrugatoare ramane. creatoare si capabila de simtire dar si distructiva in aceeasi masura.

si ca o conluzie generala pentru postarea asta, si sfat totodata, iti spun: invata sa spui nu sincer. e un proverb vechi chinezesc ce spunea ca "o maimuta imbracata in matase tot mai muta ramane".

tu decizi...

... in the mood

... for living. i'm kind'a fed up with all this poison i ate during these whole years since i've been a responsible human being. a true citizen, a pilar of the society. a man who wanted to be somebody, who wanted have a normal and responsible life.

i'm sick and tired to feel sorry for myself for not doing every little thing my soul told me to do, for not taking every little breadcrumb my life offered.

i'm tired of my passiveness, of leting things happen and not taking any measures against it.

i'm sorry:

• for the sunrises i have missed;
• for the green i did not see
• for the nights i have slept
• for the world i did not loved
• for the sea i did not bathe in
• for the world i hated
• for the promises i did not kept
• for the sky i did not kissed
• for the smells i refused to inhale
• for the days i spend not thinking
• for the things i did not wrote
• for the languages i did not spoke
• for the joys i took away
• for the toys i broke
• for the girls i made cry

this is my declaration of independence.

i decided to have it my own way. it's true, i have regrets, i have sorrows and setbacks. i'm not saying that i left all of this behind. it's impossible to cut parts from your soul and throw them away. in fact if i think about it, this is what makes us humans. we are defined both by pain and pleasure, regrets and feelings of accomplishment. it is sad though that in our own dual existence it is room for hate.

(i know, I've repeated myself in the last part, but get used to it, if you continue to read these things i write here, you will find this very often: man is full of hate.)

revolution is happening. it is here, it is now. no turning back now. the quest for money is over, the journey for love and soul has begun. no more lying to myself that this is the way it is supposed to be. no more lying to the others. no more bithcing about petty and meaningless things in my existence. I'm done with it. no more sorry for i will do, no more stupid and tangled excuses for anything. this is the beginning of both my independence and war with myself. me, my greatest enemy :) .

... привет

трудно добраться до России. Вы нуждаетесь в документах, которые трудно добраться, если Вы планируете путешествовать один а не с агентством туризма.

я только хочу пойти в Санкт-Петербург. и я обещаю Вам, я доберусь там. мир красив. те, кто живет в этом, красивы. проблема - ненависть. это - единственная вещь, которая ослепляет человека больше чем любовь.

... jurnalul unui vierme

mai jos regasesti prima si ultima mea incercare de eseistica suprarealista (sau ma rog, de orice fel). sigur poate o voi continua.




7'th of june 1988, 6.30 am:

woke up. ate a banana. took a shower. picked nose. scratched ass. took a shit. ate some more. me happy.


"birdy birdy in the sky,
left a poopy in my eye
me don't care me dont'cry
me just happy cows can fly."


8.30


beauty sleep.waiting for princess charming to come and rescue me. had dream about pissing aginst the wind. me happy. woke up.


12 08' 56''

ate a peach. a yummy riped juicy fluffy peach. after that popped a cherry. felt good on brown sugar, enjoyed the mexicana, got friendly with my friend, Mary. a sweet gal. life suks. me just wanna blow it all. me is not need nobody. me happy as I am now. need no friends to anoy me. me wants alone. kiddin'. :) ;) . "life is good, and life is funny but I'll fuck with you for money if you want to have a brother jump in bed and fuck your ..." me dont wanna say no more. bye!!! LIFE IS PEACHY



S-a intreat cineva vreodata de ce zboara animalele? eu as spune pentru ca sunt proaste si nu beau vodca. E buna vodca si bautura in general dar numai daca faci excese. La fel si cu toate celelalte alte cele. Baba care si-a pierdut calul il cauta in continuare. Eu am incercat sa-i spun ca l-a pierdut definitiv insa ea nu a vrut sa ma asculte. O tine intr-una pe a ei. A naibi curva batrina cum pacaleste ea pe toata lumea...
Ce usor iti vine inspiratia si ce usor pleaca. Tocmai era sa o pierd pentru ca o voce care ma enerveaza la culme prin ascutimea cu care e zamislita din plamanii obositi si uzati de tutun ai surorii mele. Nu mi se intimpla des dar acum am chef sa beau. De ce? nu stiu, dar am un chef nebun de tarie, de bere, de excese, de femei, de toate. M-am intalnit cu baba. Tocmai fusese la preot sa se spovedeasca, si s-a intors cu o durere de spate care zicea ea ca o omoara. Ciudat. Eu am vazut-o miscand. Ce minciuni mai spun oamenii doar pentru a atrage atentia. Parca sunt nebuni cu totii!!! Eu unul nu mai suport. Stiti ce ma intreb eu inca de cind eram copil? De ce m-am nascut in Romania? De ce eu? Sau mai bine zis de ce noi? Si mai ales, de ce acum, in vremurile astea? Cred ca si daca ar fi sa aflu raspunsurile la toate intrebarile mele, raspunsul la intrebarea asta ar fi cred eu ultimul pe care l-as afla. Carti de vizita, filosofi, scriitori, evrei, nazisti, americani, englezi, japonezi, italieni, spanioli, presedinti, preoti, politisti, automobilisti, bancheri, laptopuri, beton, asfalt, huni, bani, curve, prosti, femei batutute in cap si idioate, barbati idioti, gropi, pisici, autobuze, zgomot, manele, cacanari, poponari, apa calda, gaze naturale, mancare semipreparata, calculatoare, tigari, dischete, parinti posesivi, copii cretini, glume, televizor, hartie igienica, pizza, guma de mestecat, pantofi, feline proaste, papuci de casa, mormaieli, caldarari, batrani senili care se pisa pe ei, cersetori handicapati, studenti cu ifose, turbati, verdeata, pustoice proaste, internet, goane dypa bani, fum, politicieni, munca in zadar, portofele, aurolaci, tampiti care se vor a fi mari destepti, actori de duzina, dulciuri, motare, blocuri, crime, boxe, tunete, muzica, PLASTIC, fals, manageri, asistenti, doctori, muncitori, hienele de oras, oamenii roz, oamenii cutie, avorturi, babe fatatoare, viagra, prunci, amenzi, sex, bigamie, prefacatorie, minuni, informatii, vize, granite, recolte, an, afaceri, salariu, beculete, butoane, led-uri, prieteni, For Help, Press F1, existenta, oameni, cautare extraterestrii, cosmos, morti , dezastre, stiri proaste, andreea esca vita.

VIATA

Urasc chilotii. Ma strang, si sunt foarte incomozi. Prefer boxerii; asta inseamna libertate de miscare. "Cit ma bucur sa te vad", a zis calul dupa ce m-am intalnit cu el pe o alee. "Ia zi... ma mai cauta curva aia fara dinti? Sa stii ca m-am suparat tare rau pe ea... Asta sa-i zici cand te mai vezi cu ea. Bine? Acu zi si tu nu am dreptate? pai daca erai tu in locul meu, nu ai fi facut si tu la fel? Pai sa-mi faca mie una ca asta?... E normal? Ce daca am uitat unde mi-a facut prima oara o felatie? pai sunt atitea babe cu care am facut sex oral... ce... le mai tin eu minte pe toate? ar fi banal daca as face-o. Parerea mea. degeaba ma cauta ea acuma. Eu imi caut si o sa-mi gasesc o alta baba. Asta nu-mi mai place de mult. Mult zgomot pentru nimic. Dai o vodca? Sau un rom? Hai macar o bere. Ce bine ca te vad. M-a inebunit baba aia la cit umbla dupa mine. Nici eu nu stiu unde sa ma mai ascund. A incercat odata sa ma ascund intr-o debara, pentru ca baba e alergica la muraturi, mai ales la alea in otet. Dar era cit pe ce sa ma gaseasc atunci cind am stranutat din cauza mirosului de gem. Iritant mai e. Eh... mersi pentru rom si pentru vodca. Las ca dai berea altadata, cind voi avea si eu bani. Ma duc sa-mi caut alta baba. Aia manca prea mult iaurt cu rom si stiam ca daca as mai fi stat mult cu ea, intr-un final avea sa ma ruineze. hai ca am plecat. Pa!" Am auzit un zvon cum ca ar fi murit calul dupa ce un copil l-ar fi strigat din toate puterile cu numele de Picachu. Calul avind alergie la pochemoni si mai ales la picachu, a cedat nervos si a cazut inconstient cu capul in coasa unei morti care se intampla sa treaca pe acolo in interes de serviciu. In circumstante normale, calul l-ar fi mancat pe copil, mai ales ca era ora pranzului, iar el nu mai mancase de vreo juma de ora, lucru foarte grav in societatea cabalinelor, aproape de neconceput. Unii spun ca acel copil ar fi avut noroc.

Minune!!! NU a inviat calul. Si eu care ma speriasem degeaba. Asa sunt eu norocos din fire. Am primit o vizta de curnd de la cei din Agentia Pentru Persecutia Cetateanului. Au venit la mine doi indivizi imbracati in niste impermeabile verzi avand pe dedesubt doar cite o pereche de slip-uri tanga roz respectiv turcoaz. Si-au cerut scuze ca s-au prezentat intr-o tinuta atit de oficiala, si mi-au propus sa aleg intre a fi speriat sau a purta o discutie calma, poate chiar amicala cu ei. Am ales prima varianta, pentru ca nu mai fusesem speriat de mult. Atunci ei mi-au raspuns ca asta nu se poate, deoarece ei ar fi cam obositi, si indispusi, si ca ar fi mai bine sa lasam pe altadata treaba cu speriatul. Apoi m-au informat ca pe cartea mea de persecutie scrie ca nu am fost persecutat decit o singura data de cind am indeplinit varsta majoratului de persecutare, adica 7 ani, si ca ar fi bine sa fac ceva in legatura cu asta. In cazul in care nu gasesc pe cineva care sa ma persecute in urmatoarele 15 zile lucratoare, Agentia va desemna o persoana din oficiu care sa ma persecute contra cost. In zadar am incercat sa le explic si sa le demonstrez ca eu ma autopersecut, in concluzie nemaiavand nevoie de altcineva care sa ma persecute. Nu au vrut sa inteleaga. Ei o tineau intr-una ca statul e singurul care poate decide cind un om e persecutat, ca acel om nu se poate autopersecuta si ca in cazul in care individul nu gaseste pe nimeni care sa-l persecute, statul (ca un bun protector al valorilor morale si al cetateanului) se angajeaza in persecutarea lui. In momentul acela am simtit cum incep sa inteleg in sfarsit caile incilcite ale sistemului, si a modului in care el reuseste sa faca dreptate. Deci, ce rost are sa imi bat eu capul cu persecutia mea, cind pot gasi pe altcineva care sa o faca pentru mine? Lumina! Agentii vazind ca am inteles in sfarsit inefcienta autopersecutiei, si-au cerut scuze pentru deranj, mi-au strins mana felicitandu-ma, si au iesit imbratisati pe usa casei mele, facandu-si unul altuia complimente pentru reusita.


Acum, ferm decis sa-mi gasesc un persecutor am iesit la o plimbare prin coronamentele copacilor de pe bulevard. Acolo auzisem eu ca ar fi cel mai bun loc sa gasesti un persecutor adecvat cerintelor pietei, si aprobat de APPC. Si cum ma plimbam eu tot uitandu-ma dupa oameni si certandu-ma cu ciorile care amenintau cu politia pentru incalcarea proprietatii private, ma intalnesc cu baba stirba care inca mai cauta calul. Probabil ca nu auzise inca nimic de soarta calului sau drag. Evident ma intreba daca nu i-am vazut calul. Atunci eu i-am propus un targ: eu ii ziceam ce stiam de cal iar ea in schimbul informatiilor primite trebiua sa devina persecutorul meu legal. Am cazut de acord si in privinta detaliilor apoi i-am spus ca prietenul ei calul a murit in niste imprejurari fericite lipsite de orice complicatii, foarte rapid si fara durere. S-a bucurat cand a auzit ca a murit usor calul, iar pina sa incepem persecutia mi-a propus sa mergem sa bem o bere cu aroma de banane. Eu i-am raspuns ca imi place ideea dar ca nu-mi place cu aroma de banane pentru ca-mi provoaca gaze. A fost de acord sa imi iau orice imi place de baut, dar numai atit cit ii permit economiile si pensia ei de veteran de razboi. M-am limitat astfel la un coniac.

ca sa vezi...

Nu mai exista pic de nesimtire pe lumea asta! Sunt de-a dreptul indignat. In autobuzul care duce catre catacombe un tanar s-a ridicat de pe scaun si a oferit locul unui batran care a acceptat bucuros serviciul junelui. O asemenea fapta e demna de arest pentru conduita potrivita a unui tanar fata de un domn in etate. Dar trecem peste. Socat de o asemenea purtare, am vrut sa dau un exemplu celor de fata, si la urmatoarea oprire am pus piedica unei femei oarbe, care cazind pe scari si-a sfasiat fusta de celofan, pe care o imprumutase de la o verisoara, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu din strigatele ei. Cei prezenti in autobuz au inceput sa strige revoltati la mine, dar toti stiam ca asta este urmarea unei actiuni bine indeplinite. Numai un porc ce se intorcea de la piata incarcat de pungi de fasole verde afumata a ramas indiferent la tot ce se intampla. Pot spune ca m-a jignit chiar, prin atitudinea lui. De aceea l-am urmarit cind a coborat, ferm decis de a-i cere explicatii pentru purtarea lui. Cind l-am intrebat de ce nu s-a manifestat in nici un fel la ce se intamplase el mi-a raspuns ca nu a putut deoarece se gandea la copiii lui, si la cum sa prepare fasolea verde afumata pe care o cumparase la un pret "de nimic", dupa cum s-a exprimat, si ca isi cere scuze ca nici macar nu a grohait, in semn de dispret. Mi-a promis insa ca va inainta o plangere la Agentia Pentru Dezonorare Publica pentru a se atutodenunta si astfel pentru a fi dezonorat in public. I-am multumit pentru faptul ca m-a scutit de un drum pe ziua de azi, si ca sper sa ne mai intalnim, in cazul in care nu reusesc sa ajung la timp la dezonorarea lui publica.



Mi-am luat ramas bun de la porc si apoi fiecare a plecat in directia sa, la un moment dat drumurile noastre intersectandu-se la hala de carne unde eu ma dusesem sa cumpar niste pulpe de miel cu gindul ca vine Pastele si ca eu nu facusem nici o pregatire inca. Numai ca nu am mai gasit miel si am cumparat carne pentru carnati si toba, astfel schimband sarbatorirea Pastelui cu sarbatorirea Craciunului. Nu avea rost sa irosesc carnea. Dupa aceea mi-am adus aminte ca nu-mi place Craciunul pentru ca mi-e frica de Mos Craciun. Singura solutie pentru mine acum era de a imi serbez ziua de nastere, ceea ce e bine pentru ca devin depresiv. Asa ca am schimbat la o casa de schimb alimentar carnea pe un tort si astfel mi-am asigurat o petrecere de ziua mea. Am invatat pentru acest eveniment si poezii, numai ca amnezia de care sufar m-a impiedicat sa le tin minte mai mult de o zi, sase ore si douazeci si cinci de minute. Mi-am invitat toti prietenii imaginari pe care i-am gasit disponibili (cei adevarati ma enerveaza), am cumparat iaurt, bere, si acid, si am incins o petrecere care a durat pana cind am adormit cu totii jucand matelele incurcate si mima. Si uite asa au trecut Pastele, Craciunul si ziua mea de nastere, de parca nici nu ar fi fost.

Fuckin' disaster!!!

Era sa uit geamul de plasa deschis. Ultima oara cind am facut asta mi-a intrat in camera un politist care incerca sa ma convinga de bunatatea cu care isi trateaza el clientii. A fost foarte obositor, mai ales ca dupa ce a intrat el, a mai venit si un comis-voiajor care incerca sa covinga politistul sa cumpere o pereche de catuse cu inchidere centralizata, sistem de alarma si operate printr-un sistem wirreless, nou, ultimul racnet in materie. Noroc cu fantoma calului care a venit in vizita si i-a pus pe fuga, altfel as mai fi stat mult si bine sa ma uit la cei doi care se certau pe tema "care e cel mai bun sistem de operare? Linux sau Windows?''.


Asadar cei doi au fugit cind au vazut fanoma calului deoarece era foarte neingrijita si murdara, si se parea ca ar putea raspandi chiar epidemii. De aceea, au zis ca e mai bine sa nu riste si sa fuga cat mai repede, pentru a nu se infecta cu cine stie ce boala. Bucuros de vizita fantomei, am stat de vorba pana seara tarziu si am aflat ca baba stirba si curva s-a sinucis pentru a deveni si ea fantoma, si astfel sa fie alaturi de calul pe care il iubeste atit de mult. Acum iata-ma din nou in situatia de a nu mai avea un persecutor legal. Dar m-am hotarit ca de data asta sa las statul sa-mi caute un persecutor de incredere, tocmai pentru a evita astfel de situatii. Statul in marinimia lui mi-a si gasit un persecutor, un batran pensionat pe caz de inadaptare la activitatile muncii. E un batranel, foarte bun persecutor, care isi face foarte bine treaba, el gasind orice motiv pentru a te persecuta. E un sentiment minunat sa stii ca ai pe cineva care are grija sa te persecute mai ales daca are recomandari bune din partea APPC si a statului.


Unul din motivele pentru care ma persecuta acest batran, era ca nu stiu sa trag apa la closet. Am negat acest fapt, mai ales ca eu stiu sigur ca am inceput sa trag apa de la varsta de cinci ani si noua luni, cind am fost nevoit sa fac asta pentru a ascunde calul de parintii mei, care-l credeau a fi rau voitor, si despre care mai credeau ca ma invata sa fumez, activitate rezervata sugarilor care au fost nascuti cu dificultate. Fumatul ii calma, mai ales cind aveau de dat cite un examen.


Sunt fericit ca mi-am mai descoperit o placere.


Imi place sa vad femeile pe care le iubesc, plangand. Descoperirea a avut loc intr-un colt al patului meu, un loc foarte aglomerat si des tranzitat de negustorii care intra la schimbul de noapte, de studente ratacite in biblioteci si de tot felul de oameni cu diferite ocupatii si de toate rasele. Tocmai ma pregateam sa ma culc, cand deodata in pat sare iubita mea. In semn de apreciere ca s-a gandit la mine am vrut sa facun gest frumos si sa ii sarut calcaiul, insa ea s-a speriat si si-a retras repede piciorul, astfel ranindu-si mandria, pe care de altfel si-o apara cu multa duritate si perseverenta.
Cand si-a dat seama ca are mandria ranita, ea a inceput sa planga in hohote si sa blesteme ziua in care randunelele si-au facut cuib in casa ei.
Eu am incercat s-o linistesc spunandu-i ca nu-i ceva personal, si ca randunelele isi fac des cuib in casele oamenilor.

Nu am calmat-o deloc. Apoi dandu-ma un pas inapoi, am observat cum ca lumina care se reflecta in faianta de pe perete, o inconjura pe prietena mea intr-o ceata grea care-i apasau pleoapele, facind-o sa planga mai mult.

Nimic nu mi s-a parut apoi mai distractiv si mai placut decat a vedea o fata, ce-i drept, putin frumoasa si cam naiva, plangand cu sughituri. Era de-a dreptul magnific cum atita pasiune poate iesi dintr-o fiinta umana.
MINUNAT. Imediat am si fugit la Biroul de Inventii si Brevetari, pentru a inregistra aceasta noua placere ca fiind a mea. Dar am avut ghinion: era deja inregistrata pe numele altui barbat, inca din 1906. Am aflat de la functionarul care se ocupa cu inregistrarile, cum ca fiecare barbat are aceasta placere, dar le e jena sa recunoasca.


M-am hotarat sa fac o desoperire epocala. De aceea mi-am facut o programare la Ministerul Descoperirilor Mai Mult Sau Mai Putin Importante.
Ajuns acolo am intrat in vorba cu un prescolar care avea aceleasi intentii ca si mine. Vroia sa descopere metoda contraceptiva perfecta, deoarece nu mai vroia ca si alti prescolari sa ajunga in situatia de a nu se dori in viata.
Eu ma gandeam sa fac o descoperire care sa revolutioneze piata artificiilor cu scantei mov, si pe cea a atacurilor de cord si a celor cerebrale, insa cind am intrat in audienta mi s-a spus ca inca nu sunt destul de putred si in plus de asta, nu am destule puncte in carnetul de persecutii. M-am resemnat, si mi-am propus sa ma intorc atunci cind voi avea destule puncte si voi fi indeajuns de putred.

Cind am iesit de la minister m-am intalnit cu calul, acum reincarnat intr-o vitica de toata frumusetea. Zicea ca asteapta sa se reincarneze si baba, ca apoi sa o ia de la capat cu iubirea lor. Mi-a povestit atunci cit de bine e sa fi fantoma, si ca intr-un fel ii pare rau ca nu a putut sa stea mai mult in starea aceea, pentru ca era chiar amuzant sa furi palariile din cuierele oamenilor.


A inceput sa ma cam doara capul. Si pe deasupra ma mai si mananca. Aseara cind am vrut sa dorm, l-am prins pe Mos Ene, si am facut un imens scandal pentru ca incerca sa-mi adoarma ratiunea. Dupa ce l-am batut zdravan cu o cana de ceai in cap, l-am obligat sa resusciteze toate ratiunile pe care le adormise in seara aceea. La inceput a refuzat, insa, cind a vazut ca am inceput sa-l lovesc si cu marioneta de ventriloc mi-a promis ca va face tot ce ii cer numai cu conditia sa il lovesc si cu o fata de perna. Mi s-a parut ciudat ca nu a vrut sa-l lovesc cu o perna intreaga, dar pana la urma am acceptat, si ca sa fiu o gazda buna l-am mai lovit si cu piciorul in tampla, doar pana cind a inceput sa-i curga sangele pe nas. Apoi l-am somat cu arbaleta iar el s-a pus pe treaba.

Din nou am trait satisfactia unui lucru bine indeplinit. Ca sa sarbatoresc am inceput sa-mi incalcesc parul si sa-i fac noduri. S-a bucurat foarte mult, si de fericire a promis ca o sa scape de matreata. Am apreciat gestul, cu toate ca eu nu am matreata, iar parul deloc.


Nimeni nu stie de ce s-a inecat aseara o catelusa insarcinat in luna a patra cu tripleti. Se zvoneste a fi o crima pasionala intre amanti. Se zice ca aceasta catelusa pe nume Maricica Bubu, si-a inselat concubinul cu un stalp de telegraf, vecin si bun prieten cu cei doi. Catelul suspectat de crima a disparut insa in jungla cu pretextul ca se retrage in sihastrie pentru a medita.



Nebunii ma enerveaza la culme si nu mai suport. Sa zica cineva ca nu e asa, si eu o sa-i dau dreptate. De aceea daca are cineva ceva de spus , ma gaseste cocotat intr-un cuib de pokemoni (asta ca sa-i faca in ciuda calului care desi reincarnat in vitica tot a ramas alergic la picachu).


Tocmai am aflat ca nu se mai fabrica arbalete semiautomate de 9 mm. Am aflat exact cind eram ferm in privinta deciziei de a-mi cumpara una pentru a iesi la vanatoare de vise ude. Acum a inceput sezonul lor. Bineinteles ca prietena mea nu e de acord si asta a facut-o sa planga. Pesemne ca stie ce-mi place. Ea zice ca e de datoria femeii sa vaneze vise ude pe care sa le daruiasca apoi iubitului. Eu i-am spus insa ca e o experienta care mi se pare interesanta si pe care as vrea sa o traiesc pe cont propriu. Ea a inteles si s-a oprit din plans, lucru ce pe mine m-a intristat intr-atit incat am inceput sa plang si eu, insa ea m-a ignorat si apoi m-a parasit pe motiv ca sunt prea teatral si ca sunt ingamfat, si ca deasemenea fac abuz de functia plansului.


M-am resemnat si am pornit inspre Biroul de Migrare a Prieteniei sa mi se desemneze o prietena din partea statului. Sunt hotarat sa ma incredintez Sistemului deoarece se pare ca eu sunt incapabil sa am grija de mine. Dupa ce am rezolvat la BMP m-am dus la carciuma iar noua mea prietena s-a dus acasa ca sa ma astepte cu masa pusa si sa se prefaca ingrijorata. Ajuns la carciuma, am constatat cu stupoare ca nu mi se mai da coniac, nu pentru ca ar avea cineva ceva cu mine, dar nu mai au in stoc. Motivul: baba reincarnata intr-un cuc albastru a baut tot impreuna cu prietena ei vitica. Asta de bucurie ca s-au reantalnit in carne si oase. Pentru fericirea lor am baut si eu apa de burete cu creta in speranta ca voi face febra si ca voi avea vedenii. Dupa ce am iesit de la carciuma am plecat la gradina zoologica cu gandul de a vizita rudele pe cale de disparitie. S-au bucurat tare cand m-au vazut, mai ales ca acum eram persecutat cu acte in regula. De feicire am inceput sa ne certam, iar spre deliciul tuturor vizita s-a incheiat cu doua spitalizari in stare grava a unor veri, si cu un dosar penal pentru un unchi, care nu a repesctat regimul batailor interfamliale omitand din schema pe fiul sau mai mic.


Dupa ce am plecat din vizita, m-am oprit pentru putin timp in parc unde am petrcut cam o ora culegand saci de gunoi deoarece aveam de gand sa-mi construiesc o casa ecologica din par de omida. Restul zilei mi l-am petrecut culegand scamele din buric pe care mi le indesase fosta mea iubita, ca semn de protest la cruzimea fata de animalele din desert.


Veste buna: a nascut vitica. Progenitura a venit in forma unui cuc de pendula purpuriu care si-a luat numele de Costica. Inca o data misterioasele cai ale naturii au dat dovada de sincronizare cu dorintele fiintelor. Fericitul tata, de bucurie a plecat beat la postul de politie unde s-a predat pentru savarsirea crimei de paternitate. Acuzatiile pe care si le-a adus sunt atat de nemiloase incat bietul politist care era de serviciu a izbucnit in plans si a inceput sa-si reproseze ca nu e si el tata de cuc de pendula.

Am strans pana acum o sacosa de BILLA de scame din buric plus o punguta de par de pe burta pe care l-am dat jos deoarece nu se mai poarta (mie imi place sa fiu la moda si sa tin pasul cu timpurile care se schimba). Intentionez ca din ce am strans pana acum sa-mi construiesc un mausoleu alb, identic cu Taj Mahal-ul, numai ca la o scara mai redus cu vreo doi toli.


Entuziasmat de planul meu am informat toti cunoscutii ca voi imparti topoare in cap maselor agitatoare, ca sa nu fiu singurul entuziast din tara. Si cat de mult iubesc eu poporul asta... O data am incercat sa fac chiar o donatie! Am vrut sa-mi donez toate organele de prisos, insa poporul de aur(cum imi place sa-l numesc) nu a acceptat deoarece era o dovada de marinimie prea mare pentru ei, si ca daca cineva ar face asta, atunci ei s-ar vedea nevoiti sa se sinucida. Speriat ca nu cumva sa-mi pierd poporul am renuntat la donarea de organe. Ca sa le multumesc pentru faptul ca m-au imiedicat sa fac ceva atat de groaznic, am aranjat ca fiecare dintre cetateni sa aiba parte de cite o sedinta de persecutie ca pe vremuri, cind a persecuta insemna totusi ceva.


Mi-am cumparat o burta noua. Este un model nou scos pe piata cu fermoar de rezerva si suport pentru halba de bere. Ca optiune am montat si ABS plus inca un suport pentru paharele de tarie. La vederea noii mele burti, prietenii mei imaginari au inceput sa aplaude iar unul dintre ei pe nume Jambo a tinut si un discurs, promitandu-mi ca in necrologul meu de saptamana viitoare sa spuna si cat de mult iubeam eu tehnologia. Jambo e un bun prieten de-al meu, un negru pitic cu caciula de piele de camila foarte bine stransa pe cap cu sfoara de nailon. Pe corp si-a sculptat inca de mic copil imagini cu familia lui pe care s-a vazut nevoit sa o paraseasca atunci cand s-a lasat cumparat de mine cu scopul de a fi batut in zdravan in cap la petreceri.

...

... mai stati si voi cuminti

lasati-i in pace! nu vreau sa dezvolt motivele divergentelor de mai jos, si d-aia spun doar atat:

romani, mai lasati-i in pace pe unguri pentru peticul ala de pamant pe care il numiti harcov. ei scot ce e mai bun din el si il gospodaresc mai bine decat o veti putea face voi vreodata.

americani mai lasati-i in pace pe toti ceilalti. daca nu vor democratie nu inseamna ca trebuie sa ii obligati sa o accepte.

arabi mai lasati-i in pace pe evrei. pana la urma c aveti de impartit acum sau ce obtineti printr-un razboi n-o sa va ramana si dupa moarte. o sa ramana doar ura transmisa copiilor vostri (valabil si pentru evrei) . nu mai bateti atata apa-n-piua pentru religiile voastre. oricum toate nu sunt decat niste iluzii si povesti de adormit copiii.

rusi, nu mai fiti atat de suparati ca nu se mai sperie lumea de voi. nu va mai ganditi la gloria pe care ati pierdut-o; nu ati pierdut nimic. nu mai incercati sa recuperati ce v-a luat vestul, mandrie, putere si alte cacaturi d-astea. ganditi-va ce puteti face pentru voi si pentru societatea voastra, incercati sa nu va mai pirdeti in detaliile astea atat de banale si in clisee. rusia arata ca un copil suparat ca nu mai e bagat in seama si care face pe nebunul. ma rog...

evrei, nu va mai lamentati atata pentru ce vi s-a intamplat in trecut. de-asta ii si spune trecut. pentru ca A FOST ! acum aveti o tara la care visati de doua mii de ani. concentrati-va asupra ei si asupra pacii pe care o calcati in picioare. nu va mai agatati atat de mult de antisemitism. daca exista cativa idioti pe lumea asta care nu au ce face iar singura lor ocupatie este aceea de a uri, asta nu inseamna ca trebuie sa faceti caz din orice statuie a lui Antonescu ce nu se lasa daramata.

extrimisti, voi chiar va plictisiti bag seama. skinheads, neo-nazisti, noua dreapta, ultranationalisti, sunteti toti ACELASI MARE CACAT ! sunteti niste frustrati care prin lasitatea voastra va aruncati propriile esecuri in carca celor care fie nu sunt albi, fie nu sunt de aceeasi nationalitate cu voi, fie au alta religie. va spun atat: sunteti niste idioti ! iar daca va numiti oameni, ei bine, aflati ca nu sunteti. un OM nu trebuie sa fie capabil de ura.

oameni ai bisericii, preoti, teologi, rabini, calugari, pastori, crestini, budisti, musulmani, rastafarieni, evrei, mormoni, adventisti, etc., etc., etc., terminati cu religiile. in afara de suferinta, razboaie, genocide, exterminari, crime si alte orori ce au mai adus religiile voastre? ai adus ceva bun omenirii? voi stiti intelesul a ceea ce bolborositi in predicile voastre? le respectati? nu vi se pare absurd ca traiti pe taramul fanteziei si ca ceea ce faceti in a-i determina si altii sa va impartaseasca crezul aduce numai varsare de sange si false sperante? ce inseamna sarbatorile voastre in afara de niste pretexte nerusinate pentru dedare la hacuire de animale si ospete?
eu nu va mai cred pe niciunul. cred doar ca sunt un pamantean si ca trebuie sa traiesc astfel incat sa nu sufere nimeni de langa mine, om sau animal. nu prea-mi iese, sincer sa fiu, insa macar incerc, iar pana voi muri, sper sa reusesc sa fiu cum trebuie sa fiu.

o sa revin...

... iar

am chef sa debitez chestii plictisitoare. azi la masa am descoperit ca am in mine o mica firimitura de "bully". e ciudat sa sti ca ai in tine ceva ce ai urat toata viata.

mihai, alex impreuna cu mine ne-am tot luat de un coleg mai "slabut" decat noi. i-am facut tot felul de glumite "de birou" genul care se practica peste tot.

mmmda... a fost amuzant. insa cu ocazia asta am descoperit ca, indiferent de varsta si de ocupatie, grad de (in)cultura sau orice alta unitate de masura poti gasi pentru om, intotdeauna vor exista "bullies" printre noi. mai trist e cand te trezesti tu ca esti unul dintre ei.

o sa revin poate azi. ma mai gandesc, pana atunci din nou acele rapoarte de kkt.

... o sa incep

cu ceva care mie imi place foooooooarte mult. iar dupa ce o sa termini de citit - o sa iti dau eu semnalul ca s-a terminat, te rog sa critici. multora le e frica de critici insa si cei care ii hulesc, stiu ca sunt dependenti de ei ca sa creasca. o sa revin cu o postare a unui jurnal. cand o sa am chef. deocamdata nu am, poate maine. sau azi. in mod sigur nu stiu cand. acum am rapoarte la care trebuie sa ma intorc, apeluri de numarat, si unelte de conceput. jah bless !!!

...

sa nu te miri daca tot ce voi scrie incepe cu titlul "..." . o scurta explicatie ar fi aceea ca intotdeauna ce am de spus este o continuare de la ceva si deasemenea continua altceva. nu stiu inca ce o sa scriu, ce o sa fac cu "blogul" asta. poate ca nimic. sau poate ca voi scrie in fiecare zi cate ceva... de asta sunt in mod sigur ca nu stiu. poate o sa scriu numai in romana, poate in engleza, poate in rusa sau in hindu. nu ca as sti limbile astea doua din urma, insa internetul face minuni. unii ar fi uimiti sa afle ca "netul" mai gazduieste si altceva in afara de pornache, joculete si torrente, hi5 sau alte porcarii...

o sa fac politica, o sa fac afirmatii extremiste cu privire la ce subiecte imi vor aparea in viata de zi cu zi, o sa va scriu povesti, o sa va pun filmulete, o sa fac ce o sa vreau eu si cum vreau eu :) . uite ca am pus si un smiley face. sa-mi aduci aminte ca asta nu e messenger. e datoria ta de critic. in continuare, unde am ramas? a da! o sa fac afirmatii sexiste, misogine, o sa ridci in slavi femeia, o sa chinui animalute mici si dragalase si o sa le apar drepturile la o viata normala. o sa fiu tot, tot ce o sa am eu chef sa fiu. de ce? pentru ca sunt om.